Ca orice președinte când țara este la ananghie, Klaus Iohannis își găsește timp pentru a se băga în seamă în spațiul public. Mai mult ce să facă? Oricum, în materie de epidemii și de COVID-19 am văzut cât se pricepe.
Când România are nevoie de un lider hotărât, care să aibă planuri concrete de protejare a populației și de revitalizare economică după ce trece epidemia de coronavirus, Klaus Werner Iohannis tocmai s-a gândit că este momentul să atace la Curtea Constituțională Ordonanța de Urgență care prevedea înființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, condus de fostul președinte Emil Constantinescu. Motivul? Nu se justifică urgența adoptării unui asemenea act normativ. După mine, s-ar justifica, cultura este o urgență de care președinții n-ar trebui să se ferească. Cultura este o urgență oricând. O „Românie Educată” fără o asemenea urgență? O „Românie Normaaală” în care cultura să fie pusă la coada inventarului? Aoleu! Păi unde ajungem? Cred însă că alte motive stau la baza acțiunii înaintate la CCR. Ordonanța a fost dată de Guvernul Dăncilă, ceea ce lui Iohannis îi miroase a sinecură. Apoi, dacă era vorba de un Institut de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Sașilor, de la stabilirea străbunilor lui Iohannis în Transilvania și până în ziua în care el a plecat în armată, poate ar fi fost altceva. Pe când așa?