Iohannis, condamnat la Presedintie

In cei trei ani de mandat nu s-a remarcat cu nimic. Mai are inca doi, dar sansele de a se evidentia cu ceva sunt nule. A excelat in banalitate, in aroganta si suficienta. A avut grija sa aduca la putere cel mai prost Guvern din istoria postdecembrista, facand insa spectacol din instalarea ministrilor. Nu s-a delimitat de intrigile de culise in incercarile lui de a destrama partidele aflate la putere. Nu s-a sfiit de trecutul penal al familiei si a pozat, cu tupeu, in cetateanul moral al Romaniei. Si, cu toate acestea, va fi ales, in continuare, presedinte.

Klaus Iohannis nu a sarit cu nimic din profilul creionat de Vasile Dancu si pus la dispozitia SRI. Fara initiativa, usor de tinut in frau in lipsa experientei si santajabil. Avid de putere si ambitios sa castige cat mai multa, Iohannis stie de pe acum ca va castiga alegerile din 2018. Ceea ce nu stie este ca, de fapt, aceasta va fi o condamnare. Aceea de a fi presedintele unei tari care nu te vrea si iti va intoarce spatele.

Cine este candidatul?

Teoretic, nu ar avea cum sa castige. Votul masiv al PSD, alaturi de ALDE, poate fi zdrobitor. Dar asta este valabil numai intr-un stat cu democratie avansata sau, ma rog, cu ceea ce ne inchipuim noi ca ar fi democratie. Intr-un stat ca Romania, unde nu conteaza nimic mai mult decat ciolanul personal, de familie sau de partid, lucrurile sunt un pic diferite. Cel mai expus la a face greseli este chiar PSD. Daca va propune un candidat legat de partid prin afaceri, prin neamuri de orice fel sau prin interese, afacerea e pierduta. Nu dau nume, pentru a nu starni pasiuni sau pofta de injuraturi. Pe de alta parte, candidatul serios nu va fi luat in consideratie de chibitii doctrinei, pentru ca viziunea lui difera radical de cea a greilor partidului. La fel, nu ii dau numele, din aceleasi motive amintite mai sus. De aceea, cred eu, candidatul trebuie ales cu maximum de atentie, pentru a nu se ajunge la situatia paradoxala din 2014, cand alegerea lui Iohannis a fost generata nu de vreun exces de simpatie sau incredere, ci de votul categoric anti Ponta.

Ba SUA, ba Europa

Iohannis va sti insa sa foloseasca, la fel ca in 2014, masa de manevra pusa la dispozitie de ONG-uri si de partidele puse pe capatuiala. Grosul acesteia este format din tinerii neinregimentati politic, cu o constiinta civica aproape inexistenta, dar pentru care singurul cuvant placut este „anti”. Sunt cei pe care nu ii intereseaza ce se intampla si care pot fi consecintele, totul e sa fie „anti”. Si asta numai pentru ca asa e „trendy”. De ce va accepta Iohannis o asemenea sustinere jenanta? Nu o sa recunoasca niciodata, dar stie si el ca orice modalitate este perfecta atat timp cat jocurile lui intr-o Europa falsa, din ce in ce mai putin credibila, nu sunt inca incheiate. Iar lor li se adauga – si nu este exclus – sprijinul american, cel putin pentru contractele vizand cumpararea de armament. Sigur ca SUA nu au vreo obligatie in a recunoaste, dar nici noi nu avem obligatia sa credem ca lucrurile ar sta altfel. Si tot de partea lui se afla si alianta cu sistemele de justitie si serviciile de informatii carora, dupa cum declara Adrian Nastase, le-a garantat stabilitatea. Dar, cu toate acestea, viitorul lui mandat arata mai mult a condamnare. Ramane prizonierul sistemului preluat de la Basescu si care, dupa cum s-a vazut, nu sufera de fineturi. Chiar si fata de protectori.