Președintele încă în funcție continuă să meargă pe linia unei Uniuni Europene putrede, căreia socialismul, deși curent politic recunoscut și admis, îi stă de-a latul în gât. N-am idee dacă pudelul Angelei Merkel s-a angajat în fața Bruxelles-ului că pune el socialismul românesc cu botul pe labe, dar în România, până una alta, toate acțiunile lui asta arată. Culmea este că sasul mecanic, pe zi ce trece devine tot mai orb și mai surd la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Pare că n-a auzit de euroscepticism, de resetarea Uniunii Europene și de faptul că mașinăriei capitalismului i s-a gripat motorul, care ar trebui demontat și revizuit până la ultima șaibă.
Klaus Iohannis rămâne tributar capitalismului de jaf, care, din bogați și săraci, transformă lumea în foarte bogați și extrem de săraci. Iar în România rolul lui a fost și este foarte limpede, să lărgească poteca multinaționalelor, în defavoarea economiei românești. De aici și iubirea dintre el și Kovesi, de aici și menținerea structurilor băsiste din statul paralel, de aici și războiul lui împotriva PSD încă din prima zi de mandat.
Asupra PSD, foc!
Canpania electorală a lui Klaus Iohannis, începută cu mult înainte de a se da oficial startul, este concepută doar pe atacuri mizerabile la adresa partidului de guvernământ. Până în momentul de față, n-a reușit să se detașeze de mârlănia provincială a primarului care, dacă vede că nu ești de partea lui, e în stare să-ți taie lumina de pe stradă. Klaus Iohannis, un pic ticălos și un pic parșiv, nu-l atacă pe Dan Barna. Se gândește că nu este exclus ca, odată provocat în același stil în care procedează cu PSD, Barna să-l trimită direct în categoria accidente electorale? N-ar fi exclus, căci în România orice este posibil. Nici pe Mircea Diaconu nu-l atacă, nici pe Kelemen Hunor și nici pe Theodor Paleologu sau pe oricare din pleiada de candidați. Nu, el are o singură țintă: PSD.
Binele de pe garduri
Peste tot pe unde PNL îi blătuiește întâlnirile cu alegătorii, Iohannis evită să vorbească deschis despre Viorica Dăncilă. Să zicem că nu vrea să-și atace direct contracandidatul. Nu cred că dintr-o eleganță pe care, oricum, nu i-ar recunoaște-o prea mulți, ci doar ca să nu fie acuzat de încă o grosolănie. Nu, el lovește numai în PSD, ca să se imprime în memoria colectivă că toate relele din România ultimilor 30 de ani s-au produs numai și numai din vina acestui partid. Restul partidelor? O adunatură de îngeri care ne-au dorit binele, dar noi, nededați la viciul democrației trâmbițate, n-am vrut să gustăm din binele vopsit pe garduri.
De ce nu dau oile ouă?
Acum câteva zile, la Craiova, Klaus Iohannis a oferit cel mai mare spectacol de demagogie pură, nealterată. Ar fi vrut, spune el, să vină de la Pitești la Craiova, dar n-a găsit drumul, acesta existând doar în intențiile PSD, nu și în realitate. Este indamisibil ca PSD să-și bată joc de români, s-a ambalat el verbal, ca după trei ani să nu existe un drum rapid sau expres. N-avem școli modernizate, a țipat spiritul civic din el. Aș fi vrut să scriu că a țipat profesorul din el, dar a fost mai mult inspector școlar decât profesor. N-avem spitalele regionale promise, a turat el discursul în care amesteca patriotismul cu ocara ieftină a politrucului care ceartă oile că nu dau ouă sau mai multă lână la hectar.
Dulcegării răsuflate
În loc să dezbată despre ce nu a făcut PSD, ar fi fost de preferat ca Iohannis să vorbească despre realizările partidului care-l susține. Nu de alta, dar să știe lumea de ce PNL e mai bun decât PSD și de ce Iohannis e mai bun decât Viorica Dăncilă. Câte drumuri s-au construit pe vremea când Ludovic Orban, un soi de păun cu coada vopsită, a fost ministru al Transporturilor? A luat în primire 10.000 de kilometri de drumuri de pământ și tot atâți a predat. Nu putem vorbi nici măcar de poteci, darămite de autostrăzi.
De ce nu a vorbit Iohannis despre numărul record de contestații depuse la Curtea Constituțională de PNL pentru orice rahat, blocând adesea procesul legsilativ? Nu dădea bine la „oltenii lui”? Iar asta cu „oltenii mei”, trebuie să recunosc, a fost de Muppets. Aștept să văd dacă celor de la Miercurea Ciuc sau Covasna le va spune „maghiarii mei” sau celor de la Abrud le va spune „moții mei”. Cum să aibă lumea încredere în el că e puternic și curajos, dacă la Constanța n-a avut snagă să le spună oamenilor „machidonii mei”?
Doar un circ mizerabil
Ce-a făcut Viorica Dăncilă știm.
Acum e rândul lui Iohannis să ne zică și despre realizările lui. Să ne vorbească despre cum a reușit să uite de sutele de mii de euro pe care trebuie să-i returneze statului, despre vacanțele obositoare prin lume, după care era nevoit să-și ia concediu, despre ghinionul profesorilor de a nu putea strânge bani din meditații după cum a strâns el, despre Oscarul pentru figurație în politica externă și despre lupta lui pentru a avea o justiție independentă. Pe mine mă va convinge în clipa în care va demonstra că PSD, prin manevre oculte, blochează cercetarea și soluționarea dosarului în care Carmen Iohannis se încurcă în declarații. Până atunci, campania lui e doar circ pentru gură cască de prin târguri. Mizerabil circ.