Klaus Iohannis a anunțat relaxarea unor restricții după data de 15 mai. În mod ciudat, inițiativa lui a intervenit după apariția lui Victor Ponta, care, cu o seară înainte, făcea cunoscut că la 16 mai va depune o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Orban. Să fi fost doar o coincidență sau Iohannis a simțit că liderul Pro România e mai hotărât ca niciodată să-l văduvească de compania lui Ludovic Orban și atunci, preventiv, a făcut anunțul cu relaxarea? Iar șansele ca moțiunea să treacă sunt foarte mari, dacă va fi depusă.
Nu trebuie să ne așteptăm la o perioadă înfloritoare pentru România imediat în luna mai. Probabil că vor trece multe luni până ce economia își va reveni. Problema este însă alta: cum?
Netulburate, spre Portul Constanța
Suntem în situația cea mai delicată. Guvernarea Orban a ținut-o din prostie în prostie, luând măsuri dintre cele mai aiuristice. Inițial, a stopat exporturile de cereale. O inițiativă de ochii lumii, evident, pentru că în realitate nu mai aveam ce exporta, dar asta nu se putea spune. Rezervele se reduseseră atât de mult încât ajunseserăm sub cota de avarie de 10 la sută. Securitatea alimentară a românilor era deja în primejdie. Până la luarea unei asemenea măsuri, exportul de grâu și alte cereale a fost făcut în neștire, umflând conturile firmelor prietene ale PNL. Liberalii își făcuseră treaba. Orban a crezut că ordonanța pe care a dat-o e de natură a închide gura celor care mârâie și lumea îl va aplauda. Eroare. La numai o zi după aceasta, prin Marcel Vela, a mai dat o ordonanță care o anula pe precedenta. Peste noapte, Uniunea Europeană s-a cutremurat de indignare că sluga ei, Orban, o lasă fără pâine, chifle, pișcoturi, plăcinte și ce mai face ea din grâul românesc. Cum așa, România îi face necazuri și nu-i mai dă cereale? Păi cine se crede? Așa că premierul lui Iohannis a revenit asupra deciziei și a reînceput exportul, specificând că doar țările Uniunii Europene pot beneficia de el. Între paranteze fie zis, locuiesc într-o zonă în care trenurile spre Constanța trec prin fața casei mele. Nici în ziua anunțării interzicerii exporturilor acestea nu s-au oprit din drumul lor spre port. Au mers netulburate de ordonanța lui Orban.
Nu au nimic în cap
Exportăm în continuare cereale și, în schimb, importăm aluat congelat pentru pâinea noastră sau alte produse. Un aluat curat ca un cancer. Care e logica? Sau e doar un calcul meschin? Punem anunțul în vitrină, „Pâine prospătă”, una pe care țările în care trimitem grânele nu ar mânca-o.
Pe de altă parte, seceta ne lovește din plin și, după spusele specialiștilor, în cel mai fericit caz vom avea maximum 50 la sută din recoltele anterioare. În cele două, trei luni de la confirmarea epidemiei de coronavirus în România, a făcut Guvernul Orban vreun plan de redresare a agriculturii? Nu. A lansat vreun proiect de refacere a sistemului de irigații început de guvernarea anterioară? Nu. A continuat programele pentru legume sau pentru stimularea producătorilor? Nu. A inițiat alte programe? Nu. În loc să ia măsuri pentru atragerea mâinii de lucru, tandemul Orban&Iohannis a luat măsuri pentru ca muncitorilor agricoli români să le fie facilitată plecarea în Germania, la cules de sparanghel. Și nu numai aici, căci numărul celor care pleacă la munci agricole în Uniunea Europeană se duce ușor spre 200.000, dacă nu mai mult. Diferențele între banii obținuți în România și cei din UE puteau fi acoperite de statul român? Puteau, dar de ce să complicăm relația cu căpăteniile cărora le pupăm mereu condurul? Relaxarea promisă de Iohannis nu are legătură cu bunăstarea noastră imediată. Economia despre care vorbește Iohannis, fără să știe ce e aia, trebuia relansată pe bucățele, așa cum se va face acum. De ce a fost nevoie de amânări cu justificări lipsite de esență? Este clar că nici Orban și nici Iohannis nu au vreun plan concret în cap, ci numai vorbe. Iar astea nu acoperă foamea.