Ultimele discursuri ale cetățeanului Iohannis la București, Brașov, Lugoj și Timișoara scot în evidență un personaj bizar, scăpat de sub logica faptelor și a vorbelor, dușman de moarte al bunului simț și dominat de ură. O ură patologică, de neexplicat și de neacceptat, față de români, pe care iar i-a împărțit. Doar că, de data asta, nu a mai mers pe formula „românii mei”, ci a adoptat o altă sintagmă, cu mult mai mizerabilă și mai apropiată de tendințele naziste. Între „o Germanie fără evrei” și „o Românie fără PSD” începe să nu mai fie o diferență. În ce calitate face Iohannis aceste afirmații? De președinte? Deci ăsta este adevăratul chip al celui care mai vrea un mandat și care spunea că este președintele tuturor?
„Un guvern fără PSD” ar fi mai de înțeles în furia necontrolată din preajma moțiunii de cenzură, dar „o Românie fără PSD” este deja un atac incalificabil la adresa națiunii. Social-democrații cu carnete de partid ar fi, după unii, 400.000, după alții, spre 600.000. Lor li se adaugă 2.000.000 de simpatizanți și votanți. Cu ce drept Iohannis îi separă de restul populației? Social-democrația este o faptă antisocială prevăzută și sancționată în vreo lege? A fi social-democrat este un păcat capital ce trebuie judecat și condamnat? Și apoi, de când este Iohannis judecătorul unei națiuni?
Pacea construită cu parul
„Noi suntem în război. Suntem în plin război cu PSD. De ce facem noi asta? De ce suntem noi în război cu PSD? Pentru că voi, liberalii, și cu mine suntem oameni ai păcii, ai construcției, care doresc să dezvolte România”. Simt nevoia să subliniez. Oameni ai păcii care se află în război cu cei care nu le împărtășesc opțiunile și simpatiile politice. A naibii pace! E un fel de pace pe care Ludovic Orban o creiona cu mult înainte, când le cerea liberalilor „să pună parul pe aleşii locali ai PSD, iar cine nu are puterea să o facă trebuie să abandoneze şi să lase locul altcuiva”.
După care, duios, adăuga că el este un om blând și iubitor de oameni. Bine, și psihologul ce-a spus? Mi-e greu să-mi imaginez cum va arăta pacea asta construită cu parul, dar probabil o vom vedea după alegerile din noiembrie.
Penalii au atacat Justiția
Delirul cetățeanului Klaus Iohannis nu se rezumă la atât. A luat din urmă toate încercările PSD de a repune Justiția pe drumul ei spre normalitate, răstălmăcind faptele și mințind fără nicio jenă. Gașca de penali a atacat Justiția dar noroc cu el, care s-a opus. Că în realitate Iohannis a făcut prăpăd în Justiție, menținând și promovând republica procurorilor, nu o mai spune. Și nu o spune nu pentru că nu ar fi adevărat, ci pentru că ar ieși la suprafață demersurile de a-și subordona total Parchetul General și Înalta Curte, cu toată pleiada de angajați din subordine. După abuzuri greu de calificat, Livia Stanciu, fosta președintă a Curții de Casație de Justiție, a fost răsplătită de Iohannis cu un post de judecător la Curtea Constituțională, unde, timp de nouă ani de la numire, nimeni nu-i va deranja vreun fir de păr din cap. Ei i se adaugă Laura Codruța Kovesi, fost șefă a DNA, pe care a apărat-o cu cerbicie, încălcând Constituția și nesocotind deciziile Curții Constituționale.
Apoi, cazul lui Augustin Lazăr, fostul procuror-general, cel despre care presa dădea semnale că i-a albit lui Iohannis existența penală din vremea când era primar al Sibiului. Iohannis l-a menținut în funcție până la pensie, fără a ține cont de trecutul de torționar al procurorului. Deci, cine a atacat Justiția? PSD, că se chinuia să igienizeze instituția?
Ce fel de oameni suntem?
Apogeul a fost atins când Klaus Iohannis a afirmat că statul paralel e fost de fapt PSD. Cu alte cuvinte, PSD este de vină pentru spectacolul cătușelor, oferit de procurorii DNA. PSD este de vină pentru abuzurile incalificabile săvârșite în „unitățile de elită” lăudate de Kovesi. PSD a fost și este de vină pentru toți cei condamnați fără probe, doar la sugestiile venite în plic de la „câmpul tactic” al SRI. PSD este de vină și pentru moartea judecătorului Stan Mustață, în penitenciar, dar și pentru moartea celor care nu au mai apucat judecata, decedând în timpul anchetelor. Culmea este că unii dintre cei care au luat poziție împotriva realului stat paralel și a unei justiții la comandă, acum îi acordă creditul pentru formarea unui guvern după chipul și asemănarea lui. Ce fel de oameni suntem?
De frică să nu piardă mandatul
Cât de tare îi urăște Iohannis pe cei care nu îi înghit minciunile și exagerările deșănțate? Se vede cu ochiul liber numai din aparițiile lui televizate, când fața i se schimonosește de dușmănie la pronunțarea cuvântului „PSD”. Din păcate, reacția social-democraților a fost cu mult sub așteptări.
Viorica Dăncilă i-a cerut demisia, nu prin viu grai și cu nucleul dur în spate, ci doar pe Facebook. I-a cerut demisia invocând Constituția, care pe Iohannis oricum nu îl interesează. I-a cerut demisia, parcă la mișto, știind că președintele nu dă doi bani pe vorbele ei, și nici pe ea. I-a cerut demisia știind bine că Iohannis nu o va face. Și atunci? Nu ar fi exclus ca Iohannis să ne urască din frica de a pierde al doilea mandat. De aici și efoturile disperate de a câștiga alegerile din primul tur, cu sprijinul serviciilor și al unei Europe care nu a terminat de secătuit România. De ce din primul tur? Mai ales pentru că voturile sunt subțiate simțitor, fiind împrăștiate aiurea la tot felul de candidați și nu ar mai reprezenta o forță.