Nu îl găsiți nicăieri, nu a fost publicat și nici nu a fost lansat oficial. Nu-l căutați pe site-ul Președinției, acolo nu este decât cel din mandatul trecut, scos în lume la trei ani după ce Klaus Iohannis a câștigat alegerile și, mai mult ca sigur, abandonat destul de repede. Ultima reuniune a Comisiei Prezidențiale privind Proiectul de țară este menționată la 16 octombrie 2017. De atunci, liniște și pace, nimeni nu a mai vorbit de el. România europeană, prosperă și modernă, după cum era prevăzută în documente, nu i-a reușit lui Iohannis. Spun asta pentru că ce s-a întâmplat în timpul mandatului său nu are legătură nici cu prosperitatea și nici cu modernizarea. Iar europenizarea a fost o gălușcă scorojită băgată cu forța pe gâtul românilor.
Primul Proiect, deci, s-a dovedit un fiasco. Partizanatul deocheat cu Justiția, epurarea politică sub pretextul anticorupției și încălcarea repetată a prevederilor constituționale, alături de nedenunțarea oficială a protocoalelor secrete încheiate între SRI și Înalta Curte de Casație și Justiție sau Parchetul General au fost principalele instrumente prin care a condus. Nu o va recunoaște vreodată. Nici nu mai este nevoie, pentru că românii au avut suficiente dovezi că așa au stat lucrurile. Acum, însă, veleitarul Iohannis a trecut la faza a doua, un proiect din care se vede doar sfidarea României.
Marionetele nu mai vor să asculte
Scandalul demiterii guvernului Orban prin moțiune de cenzură și reinstalarea lui pe poziția anterioară este departe de a fi stins. Și nici nu are cum, din moment ce Iohannis suflă în jăratic, să fie focul iute. În pofida recțiilor negative venite din mediul public și politic, președintele își vede nepăsător de planul lui cu alegerile anticipate. În mod evident, Orban a fost desemnat a doua oară premier tocmai pentru a nu primi votul de învestitură în Parlament. S-a ajuns la o situație fără logică, cu un guvern care, pe de o parte, își prezintă programele în fața comisiilor de specialitate pentru a primi aviz pozitiv, iar pe de alta nici nu vrea să audă de guvernare. Miniștrii trebuie să primească voturi favorabile, dar nu trebuie să guverneze. Este nu numai o situație lipsită de raționament, ci și o sfidare la adresa tuturor. Iohannis și Orban vor să ne creadă în continuare proști, ușor de dus de nas, dar uită că românii nu mai acceptă să fie marionete într-un joc dictat din altă parte a lumii.
CSM-ul, ba sabie, ba scut
Numirea oficială șefilor de mari Parchete se înscrie în aceeași sfidare națională. Gabriela Scutea și Giorgiana Hosu au primit aviz negativ în urma audierilor de la Consiliul Superior al Magistraturii, dar asta nu l-a împiedicat pe Klaus Iohannis să le întroneze. În urmă cu doi ani, însă, același Iohannis bătea monedă pe corectitudinea lui când venise vorba de numirea Adinei Florea la șefia Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Primise aviz negativ de la CSM iar el, vezi Doamne, respecta instituția și hotărârea dată. Acum l-a durut fix în cot că Scutea și Hosu nu întrunesc condițiile prevăzute de regulamente, la fel cum l-a lăsat rece și faptul că Mecanismul de Control și Verificare prevede că trebuie respectat avizul CSM. Doar nu era să se lase împiedicat de o prevedere care îi încurcă planurile.
Nu i-a pus nimeni piedică
Lucrurile nu se opresc aici. La întâlnirea de taină cu liderii liberali, lui Iohannis i-a scăpat porumbelul. „Tot Ludovic Orban va fi desemnat premier pentru a treia oară, însă componența echipei guvernamentale va fi un pic schimbată, pentru că nu este posibil constituțional să fie propusă aceeași echipă” Stop! „… nu este posibil constituțional să fie propusă aceeași echipă”! Perfect, dar după moțiune a fost constituțional ca tot ea să fie numită? Când este valabilă Constituția, când are nevoie Iohannis să o invoce pentru a-și duce planurile până la capăt? E ca o șosetă pe care o porți purta când pe stângul, când pe dreptul? Nimic nu este mai sfidător, însă, decât să ceri tuturor celorlalți să respecte legea fundamentală a țării, timp în care tu faci ce-ți trece prin cap. Președintele a mai spus și că țelul lui este să se rămână la alegerile anticipate. De ce? Dacă s-ar desfășura la termen ar arunca în aer PNL, ținând cont de faptul că, la momentul respectiv, facturile ar exploda și lumea ar ieși în stradă? De ce trebuie alegeri anticipate, pentru că nu se vrea majorarea pensiilor și a alocațiilor pentru copii? Cum se numește, dacă nu sfidare, când promulgi legea alocațiilor și apoi te speli pe mâini ca Pilat din Pont, lăsând PNL să amâne termenul de plată? „Este drumul pe care ţara noastră va trebui să-l parcurgă pentru a oferi cetățenilor siguranţă şi prosperitate. Astăzi, mai mult decât oricând, românii au nevoie de o viziune integratoare, pe termen lung, nu una a intereselor politice de moment”, declara Iohannis în 2017. Siguranță și prosperitate cu buzunarele goale? Este cea mai mare sfidare, pentru care nu l-a sancționat nimeni, ajungând unde este acum.
