Traim un teatru absurd. Un presedinte isi calca tara in picioare, iar tara nu reactioneaza. Un presedinte de tara cere demisii de guverne, iar guvernele se ascund in spatele vorbelor lipsite de continut. Un presedinte de tara tipa ca retrage sprijinul premierului, iar guvernul convoaca o sedinta ca sa constate, dupa trei zile, ca presedintele nu are atributii in sensul asta. Un presedinte de tara incurajeaza razmerita, iar partidele aflate la putere o tin langa-langa cu declaratii cretine, ca lasa ca o sa-i aratam noi lui. Si nu-i arata nimic, pentru ca n-au ce. N-au snaga si sunt obosite mai rau decat ginerica dupa noaptea nuntii, dar nu pentru ca mireasa a fost fecioara, ci pentru ca era curva cu experienta.
Klaus Iohannis nu este impresionat nici de guvern, nici de partidele care il compun. Stie si el cat sunt de lase sau fricoase, de lipsite de vointa si de coerenta in ceea ce intreprind. Dar, mai presus de toate, stie ca acestea sunt macinate de batalii interne absurde, de interese de haita, asa ca numai de el n-au timp. Si atunci, de ce sa nu le calce pe cap?
Riposta cu vorbe
Momentele prielnice pentru suspendarea lui Iohannis au fost ratate, desi impresia mea este ca au fost ocolite cu bune stiinta. De frica si din nepricepere. Ocaziile pierdute nu se numesc strategie politica, sub nicio forma, ci balbaiala. Cum sa fie strategie din moment ce ii lasi adversarului culoar liber sa-si faca de cap mai departe? Prin asta nu reusesti sa te impui, ci doar sa ii arati cat esti de nesigur pe picioare. Dupa cum a actionat pana acum, nu ai cum sa nu crezi ca marea bucurie a lui Iohannis este sa umileasca. Este placerea lui de a fi arogant si de a pune o distanta irecuperabila intre el si cei pe care nu ii inghite. A vazut cineva, pana acum, vreo riposta dura din partea celor care detin majoritatea in Parlament? S-au multumit doar cu replici la care transpirau insiruind cuvintele goale.
Suspendare prin SMS
A fost Iohannis pus la punct in cazul amanarii numirii lui Sorin Grindeanu ca premier? N-am vazut. A fost lasat sa-si digere carnatii de Craciun, spre exasperarea unei natiuni care era nevoita sa suporte umilinta. Nu Iohannis a fost de vina ca a incercat si i-a reusit testarea celor care se credeau puternici. Ci partidele, care si-au aratat slabiciunea acordandu-i exagerat de multa larghete. Asa cum presedintele a trimis, evident batjocoritor, numirea lui Grindeanu prin SMS, la fel ar fi trebuit sa procedeze si liderii partidelor, cu un mesaj telefonic prin care sa il anunte ca il suspenda.
Gogorite politice
Pelteaua s-a intins si in momentul in care Iohannis a dat buzna in guvern, i-a bruftuluit pe toti de le-au mers fulgii si apoi a iesit in strada si a instigat lumea la revolta. Revolta pe care a sustinut-o si in plenul Parlamentului, de parca era pe propria mosie. In loc de actiuni concrete vizand suspendarea lui, doar declaratii cu o sa facem si o sa dregem. Si nu au dres nimic, pentru ca, in cazul revocarii Codrutei Kovesi din functia de sef al DNA, Iohannis a tras de timp cat a vrut. A amanat decizia pana s-a plictisit de jocul asta prin care demonstra ca partidele sunt tari in vorbe. Si cam atat. Suspendarea lui, si e de ras, a fost trimisa in derizoriu. Cand voia Dragnea, nu voia Tariceanu. Si invers. Dupa care se invoca inoportunitatea, ca ce-o sa spuna Uniunea Europeana, ca nu e bine acum, ca sa mai vedem si alte gogorite.
Cine sa i se opuna?
Acun, circul continua. Amanarea numirii noilor demnitari in guvernul Dancila era previzibila. Nu stiu de ce nimeni nu a vazut-o si a mizat, in continuare, pe cooperarea presedintelui cu guvernul. Asta nu se va intampla niciodata, pentru ca amanarea este arma lui favorita. Forteaza totul pana la limita legii si nu il intereseaza decat sa ridiculizeze partidele majoritare. A precizat chiar, cu tupeu, ca pana la 1 Decembrie nu mai face numiri de ministri. Fara nicio explicatie. Nici macar nu a spus ca asa vrea el sau ca exista anumite interese, ca sa stie lumea. Nu se pune problema suspendarii, pentru ca Dragnea a declarat raspicat ca PSD nu initiaza un asemenea demers si ca el se opune. La stilul de a-l lasa nestingherit, nu ar trebui sa ne mire daca Iohannis va hotari si amanarea zilei de 1 Decembrie. Undeva, pe 4 sau 5. Sau in februarie. Cine sa i se opuna?
