Ceea ce se întâmplă cu primarul de la Cotroceni nu este de râs. Ar trebui să ne pună pe gânduri, să fie un semnal de alarmă. Exceptând presa obedientă sau subordonată lui și camarilei, toți ceilalți au avut curaj să facă un pas în față, criticându-i ieșirile la limita bunului simț și derapajele politice. Măcar atât, pentru că prea puțini sunt cei care au îndrăznit să-i scormonească existența din vremea când era primar la Sibiu sau să dezvolte informații esențiale în posesia cărora au intrat. Afaceri cu case, intermedieri dubioase la înfierea de copii, retrocedări a sute de imobile valorând între 15 și 18 milarde de euro sau prietenii bizare cu cetățeni despre care serviciile de informații ar putea scrie romane întregi. Replica lui Iohannis, ciclică și palidă, a fost lapidară. Nu am fost niciodată cercetat!
O fi fost sau nu cercetat nu mai contează, nu mai are rost să ne scărpinăm în creștet acum. A trecut vremea, lucrurile s-au uitat, martorii fie nu mai sunt de găsit fie sunt morți. Restul sunt surzi sau orbi și preferă să se bucure de pensie decât să deschidă gura. Rămâne însă denaturarea adevărului, căreia nu poți să-i spui decât minciună.
Singura realizare din mandatul din cinci ani
Redacții colege și jurnaliști cu greutate au sesizat însă minciunile din noul val, practicate de îngâmfatul de la Cotroceni. Vorbește cu nonșalanță despre statul de drept, despre angajamentul lui față de lege și de dreptate dar, pe de altă parte, este primul care ia la șuturi Constituția. „Încălcările Constituției de către președintele României în cei cinci ani de mandat sunt multe și grave. Putem spune astfel, fără riscul de a greși, că singura realizare a lui Klaus Iohannis în cei cinci ani de mandat e încălcarea Constituției. Și nu sporadic, ci constant. Și nu pe șest, ci fățiș, ostentativ, gen, mă doare-n cot de acuzația c-o calc în picioare, ce-o să-mi faceți, o să-mi luați caii de la bicicleta cu care mă duceam pe vremuri la mîndruța Carmen de la Sibiu?!” (Ion Cristoiu – Evenimentul zilei). Nici eu nu mai pot să îmi dau seama cum ar fi corect să spui, după cum era de așteptat sau după cum nu era de așteptat, nimeni nu a luat vreo măsură? Grindeanu și Tudose nu contează, au fost premieri de umplutură de la care nu trebuia să ai pretenții.
Dar Dragnea și Tăriceanu, din moțul alianței PSD-ALDE? Dar Viorica Dăncilă?
A zburat puiul cu ața
Liviu Dragnea era mereu încurcat de dosarul penal pe care îl avea în spate și care, la vremea respectivă, nu era rezolvat. Putea să bată cu pumnul în masă, cerând suspendarea lui Iohannis? Sigur că putea, dar până la urmă alții au găsit soluția: Dragnea la pușcărie și Iohannis merge mai departe, nestingherit. Cine a cîștigat și cine a pierdut? Putea Tăriceanu să nu oscileze între „nu este oportun” și „nu știm reacția Uniunii Europene”? Sigur că putea, dar, în politică trebuie să știi și când să fii curvă, băgând pe alții la înaintare, și când să ameninți fără să faci nimic. Degeaba flutură acum Viorica Dăncilă stindardul de luptă. E de ochii lumii, să nu zică cineva că n-a luat atitudine și că l-a lăsat pe Iohannis să-și facă de cap.
Apropourile ei că președintele ar putea fi suspendat nu sperie pe nimeni, ci doar stârnesc râsul. „Și dacă n-a pățit nimic, dacă nici măcar n-a fost supus unei amenințări cu suspendarea, e mai mult ca sigur că următorii cinci ani de mandat, garantați lui Klaus Iohannis de Instituțiile de forță, în frunte cu Serviciile secrete, vor fi cei ai unor incredibile abuzuri anticonstituționale din partea lui Klaus Iohannis. Dacă în primul mandat, cel în care președintele a avut grija examenului care e confirmarea la prezidențiale, Klaus Iohannis și-a făcut de cap, tratând Constituția ca pe o târfă de serviciu, ce ne putem aștepta în al doilea mandat, când el va fi scutit de această grijă și mai ales când va avea Guvernul Meu?” (Ion Cristoiu – Evenimentul zilei). Păi nu-i păcat să-l suspendăm tocmai acum?
Tătucul zâmbitor al națiunii
Sunt singurele minciuni pe care Klaus Iohannis le scoate pe gură, astea cu respectarea legii? Sub nicio formă. A promis, bunăoară, că nu se vor tăia pensii și salarii pe timpul guvernării Orban. Și ce dacă a promis, atât timp cât are la îndemână alte șiretlicuri financiare prin care poate reduce veniturile românilor?
Nu taie nimic, în schimb desființează voucherele de vacanță sau sporurile și bonusurile acordate angajaților. De ce să taie vreun leu și să-și ridice lumea-n cap când, mult mai simplu, poate cere guvernului Orban să aplice un impozit progresiv pe salarii, depășind cota de 10 la sută actuală sau când poate cere aceluiași Orban să anuleze creșterea punctului de pensie? Iar dacă, prin primăvară, va pune la punct și suspendarea tuturor ajutoarelor sociale pentru pensionarii și familiile cu venituri mici, tabloul prinde contur. Și, peste toate astea, râzând afabil ca un tătuc al națiunii, ne va spune că ne iubește, dar mai întâi să-l votăm și să-l punem președinte.