Presedintele Romaniei nu este un personaj greu de descifrat. Mimica i se modeleaza doar pentru impresie artistica, atunci cand ii reuseste. In rest, nemultumirea i se citeste in coltul stang al gurii, vorbirea lalaita denota lipsa de acomodare cu textul discursului sau neintelegera lui, iar surasul fortat arata ca este nervos, nicidecum ca vrea sa se faca placut. Il citesti ca pe o carte. Niciun semn, insa, nu l-a dat de gol pana acum ca este apt si de tradare.
Declaratiile de acum doua zile, cu privire la Calin Popescu Tariceanu, la justitie, la cererile DNA care vor ajunge in Parlament arata, fara echivoc, ca Iohannis a tradat existenta unor mecanisme prin care Justitia si DNA i se subordoneaza.
A sarit calul
Ceea ce pana acum era o banuiala generala, nedovedita insa, ca DNA are o strategie de arestari pe spranceana din sanul partidelor incomode, acum, adevarul a iesit la iveala din gura presedintelui. Este limpede ca procurorii nu trimit la Parlament cereri pentru ajutor social, pentru distribuirea de butelii sau acordarea de concedii medicale. Solicitarile lor se refera strict la incuviintarea inceperii urmaririi penale sau retinerii unuia sau altuia. Cand declara ca este suficient sa vedem care vor fi cererile DNA care vor ajunge la Parlament in urmatoarele saptamani, pentru a ne da seama de ce a facut Tariceanu apelul la boicotarea DNA, treaba este clara. Dosarele exista, iar Iohannis stie si pe cine privesc, si continutul acestora. Sunt singurele dosare de a caror existenta a aflat? De ce trebuie sa stie presedintele cine urmeaza sa intre in morisca procurorilor sau i se va cere retinerea? Intra in atributiile lui asa ceva? Nicaieri, in Constitutie, nu sunt prevazute asemenea drepturi. Iar indatoriri, nici atat.
Partidul de ingeri
Degeaba va incerca sa dreaga busuiocul. Lui Iohannis i-a iesit porumbelul din gura. Este mai clar ca niciodata ca exista niste mecanisme prin care poate controla si controleaza orice miscare, niste resorturi a caror existenta a tradat-o. Acum, chiar ca nu mai are importanta daca procurorii, in grup, in particular sau prin reprezentant se vad cu Iohannis, discuta la telefon sau isi trimit depese cu acesta prin porumbei calatori. Masinaria functioneaza. Dar te intrebi, firesc, daca nu cumva da si indicatii ca partidul prezidential sa fie protejat. E greu de crezut ca PNL, de cand cu Iohannis la Cotroceni si cu principiile de integritate, a devenit un alai de ingeri care se feresc sa cada in ispita mitei si a traficului de influenta, sau in pacatul abuzului in serviciu. Prea e cusut cu ata alba basmul asta al partidului incoruptibil. Mai mult ca sigur ca Iohannis s-a lasat dominat de starea de nervozitate generata de „discursul antijustitie” al lui Tariceanu, incat nu s-a mai putut controla. Gest impardonabil pentru presedintele unei tari. O poveste dezamagitoare cu un presedinte care, din alte surse, la Consiliul Europei este ba de o tacere de nezdruncinat, ba nu iese din platitudini, iar in tara, intr-o criza de nemultumire majora fata de cel de-al doilea om din stat, se da de gol cu fetele intunecate ale Justitiei. O justitie pe care, din cate se vede, ar vrea-o facuta de procurori, nu de judecatori.