Președintele este la New York, la cea de-a 74-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Tema actualei sesiuni a Adunării Generale este ,,Stimularea eforturilor multilaterale pentru eradicarea sărăciei, educația calitativă, acțiune climatică și incluziune”. Iar Iohannis, pentru că nu este un fitecine, participă la „segmentul la nivel înalt” al reuniunii, fiind cel mai important eveniment anual de diplomație multilaterală. Este Iohannis un personaj atât de important pe cât încearcă să-l poleiască Administrația Prezidențială în comunicat? Mi se pare că nu. Nu a primit o invitație în mod special și nu este singurul șef de stat care participă la eveniment. E doar unul dintre cei mulți.
Dacă în România, o țară mică și săracă, se face atâta zarvă pentru un fapt aproape banal în istoria ONU, ce-o fi în Franța, căci participă și Macron? Defilează fanfara pe străzi, sunt jocuri de artificii pe cerul Parisului și curvele au oferte la jumătate de preț pentru clienții mai strânși la pungă? Doar în România i se dau momentului proporții astronomice. Și cum să nu i se dea de vreme ce mai sunt doar două luni până la alegeri, iar Iohannis trebuie să fie zugrăvit ca un olimpian coborât printre noi ca să ne arate calea cea dreaptă și să ne salveze?
Să salvăm cheltuind
De multă vreme nu mai cred în marea putere a ONU, care face ordine pe pământ. M-am convins de asta cu mulți ani în urmă, în Serbia, când într-o noapte, sub ochii al dracului de vigilenți ai trupelor de menținere a păcii, un spital a fost trecut prin foc și sabie de niște bosniaci nu-vreau-să-spun-de-care. După multe luni de anchetă a venit și concluzia: s-a produs o regretabilă eroare! Adică trebuia să fie un alt spital, nesimțiților? Vai de mine, și eu care mă temeam că investigațiile vor scoate la iveală vinovații. Noroc cu ONU. Cât despre salvarea omenirii de la sărăcie și foamete, e de ajuns să parcurgi scrierile și notele lui David Korton. Invitat la o reuniune internațională în Elveția, a rămas surprins de cantitatea uriașă de mâncare aruncată pe parcursul mai multor zile de conferință. A socotit că toate cheltuielile ocazionate de eveniment ar fi fost de ajuns pentru a iniția un program de salvare a apei în nu mai știu ce stat african. Iar tema principală a întrunirii, culmea, tocmai asta era: salvarea apei. Bine!
Să dormi cu burta goală
Mă întreb cum va aborda Klaus Iohannis problema eradicării sărăciei în România. Cred că despre asta va vorbi, așa ar fi logic, că doar n-o să vorbească despre eforturile lui de a pune stavilă sărăciei din Bulgaria. Nu va spune nimic nici despre sărăcia din Namibia, deoarece Namibia nu are nimic de vizitat care să încânte retina prezidențială sau pe cea a Georgetei Iohannis. Or fi având namibienii niște lei și niște girafe, dar merită să te zbați pentru bunăstarea ălora de dragul unui safari? Va vorbi Iohannis despre cei peste 200.000 de copii din țara lui care nu acces zilnic la mâncare? Despre eforturile lui, ale celei care cred că încă mai aspiră la titlul de Primă Doamnă, ale echipei de la Cotroceni și ale partidului care-l vrea președinte pentru încă cinci ani, ei bine, despre străduințele lor de a pune ceva pe masă copiilor care, seara, se duc flămânzi la culcare? N-am auzit, până acum, ca președintele să fi inițiat un program de eradicare a sărăciei în propria țară. Altminteri, i se umple gura de bucurie când vorbește de România modernă la care visează, dar cu România flămândă cum facem?
Pe banii noștri
Participarea lui Iohannis la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite mi se arată a fi doar un pretext de a vedea New York. Pe banii noștri, evident, și deloc puțini. E o altă țeapă pe care ne-o administrează sub paravanul politicii externe pe care o promovează și cu care ne împuie creierii. Președintele Macron, participant și el la reuniune, este cazat la The Pierre A Taj Hotel, unde prețul la un apartament este de aproximativ 1.000 de dolari pe noapte. Iohannis, în schimb, stă în zona cea mai scumpă din Manhattan, la Mandarin Oriental Hotel, unde trebuie să bagi adânc mâna în buzunar pentru a scoate 3.500 de dolari pe noapte. E drept că prețurile încep de la 1.500, dar cine crede că Iohannis va face vreo economie dacă tot nu plătește el? Tabloul devine mai clar dacă socotești și că deplasarea a făcut-o cu un avion privat, a cărui închiriere este cu mult peste biletele unui avion de linie. Dăncilă poate merge cu Turkish Airlines, lui Iohannis însă îi atacă tenul. Și, dacă adaugi banii risipiți pe coloanele de sepepiști care-l însoțesc în țară, deplasările săptămânale la Sibiu, cei peste un milion de euro cheltuiți pe renovarea vilei din București în care nu stă, concedii și alte fițe prezidențiale, te întrebi, firesc, ce înțelege el prin eradicarea sărăciei despre care va vorbi la New York? Să combatem sărăcia cheltuind în draci, probabil. O altă țeapă, similară cu cea educația despre care va cuvânta în fața lumii. Căci ce altceva este programul lui „România Educată”? Încă o țeapă. A câta?