„Unitatea de elita” a DNA, de la Ploiesti, a fost facuta una cu pamantul. Mircea Negulescu bate matanii si baga acatiste la greu, in speranta ca Dumnezeu se va milostivi si va face o minune care sa-l scape de puscaria care i se arata tot mai des in vis. Dumnezeu, insa, din cate se vede, a trimis acatistele inpoi, spunand ca exista suspiciuni rezonabile ca procurorul ar fi fost un ticalos. Lucian Onea, fostul procuror-sef, nici el nu se simte prea bine, mai ales dupa ce s-a cerut Consiliului Superior al Magistraturii avizul pentru revocarea din functia de procuror.
Ar mai fi fost cum ar mai fi fost, dar inca trei slujbasi au fost matrasiti de la Ploiesti, pentru ei solicitandu-se avizul pentru incetarea activitatii de procuror. „Unitatea de elita” a Codrutei Kovesi a ramas intr-un singur om, despre care in clipa de fata nu se stiu prea multe.
Oare de ce?
Dupa ce Sectia de investigare a infractiunilor din justitie din cadrul Parchetului General a extins cercetarile, acuzatiile au sunat cum nu se poate mai socant: constituire in grup infractional organizat. Daca ar fi fost vorba de niste borfasi a caror libertate, intre doua condamnari, se masoara in cateva saptamani sau luni, poate ca lucrurile nu ar fi starnit atata stupoare. Aici, insa, discutam despre procurori, oameni pusi sa respecte si sa aplice legea. Comunicatele date de Parchetul de pe langa Inalta Curte si Justitie si DNA nu mai freamata de indignare ca pe vremea cand ii reprosai Codrutei Kovesi ca patroneaza o institutie abuziva si corupta. Acum, sunt doar hartii in care cineva a scris ca procurorii dezavueaza faptele astora de la Ploiesti si se delimiteaza de ele.
Si nici magistratii nu dau semne ca ar vrea sa se adune pe treptele Tribunalului Bucuresti si sa protesteze. Niciunul nu mai are curajul sa mai maraie ca le-a fost afectata libertatea si independenta. Oare de ce?
„Noi suntem DNA!”
Nu pot sa nu ma intreb de ce, de pe scaunul pe care il ocupa, Codruta Kovesi nu deschide gura sa-si apere companionii? In fond, sunt camarazii ei, pe care i-a laudat in permanenta si i-a preamarit, ridicand potlogariile de la DNA Ploiesti la nivel de „unitate de elita”. O elita care-si facuse propriile coduri morale si penale, dincolo de lege. Nu am cum sa uit cu cat patos si incrancenare striga „Noi suntem DNA!”, oferind cel mai dizgratios spectacol al ideii de dreptate. Aici, recunosc, nu am cum sa o contrazic. Justitia ei si-a dat poalele peste cap de i s-a vazut anticoruptia in toata splendoarea ei. Procurori care instiga la ticluirea de probe, procurori care le masluiesc pe cele existente, procurori care, inhamati la antijustitie, pretind ca aplica justitia.
Inceputul furtunii
Cazul DNA Ploiesti nu este singular. La Oradea s-a mai ivit unul, cu procurori care au ajuns, si ei, sa dea explicatii. Nimeni nu poate explica cum de s-a ajuns ca procurorii sa faca planuri de bataie pentru ca judecatorii sa pronunte deciziile pe care le doreau ei. Ca si la DNA Ploiesti, faptele nu sunt noi, dar nimeni nu a a vut chef sa tina cont de ele. Cand procurorii inventeaza judecatorilor dosare pentru a-i pune cu botul pe labe, tot anticoruptie se numeste? Nu intreb ce facultati au absolvit procurorii respectivi, chiar nu ma intereseaza, intreb doar cine ii foloseste, ca doar n-or fi fost nascociti doar pentru a completa lista locurilor vacante de prin Parchete? Si mai intreb, fireste, cate capitale are, de fapt Republica Procurorilor? Cred ca ce am vazut pana acum este abia inceputul unui scandal imens, pe care nu stiu cine il poate acoperi. Si, de ce nu m-as gandi, bunaoara, ca DNA arata ca un grup infractional organizat, al carui interes pare sa fi fost altul decat anticoruptia?