Am participat, nu cu multa vreme in urma, la un parastas intr-o mica localitate din provincie. Recunosc, nu sunt un fin cunoscator al randuielilor bisericesti și nici nu ma dau in vant dupa „evenimente” religioase unde, in numele Domnului, sa bat matanii pana imi zornaie creierii de podele.
Credinta mea se reduce la principii mai simple – sa nu fac ceea ce nu este voie! – si la mult pragmatism. Slujba, anosta, dupa cum ma asteptam, a fost tinuta de un preot care reusise sa imparta comunitatea in doua: unii cu el, in numele Domnului, restul, cu preotul mai tanar. Despre ultimul nu am auzit nicio vorba de rau, era doar de cateva luni trimis in parohie. Celalalt, insa, m-a cucerit la impresie artistica. Jovial, cu zambet generos, esarfa si costum de firma, totul asortat la masina pe care i-a spalat-o, in timpul slujbei, un amarat care era convins ca preotul e chiar Dumnezeu. Ca enoriasii spun ca preotul a fost vazut, la mare, cu o doamna care era de doua ori mai tanara ca nevasta si de cinci ori mai frumoasa este doar o chestiune de gust. Treaba lui cu cine merge, pe banii lui. A castigat cinstit de pe urma serviciului, in numele Domnului. Iar serviciul lui este sa tina slujbe, tot in numele Domnului. Si il face atat de bine incat si pe mine m-a convins ca Dumnezeu ar fi incantat sa ma vada cum scot din buzunar 10 lei pentru a fi miruit. Uneori, mai incurca anul ridicarii bisericii cu data primei invazii tatare in Moldova. Chiar daca e vorba de niste sute ani, credinciosii nu se supara, probabil au fost corigenti la istorie. Alteori mai cere, de la obraz, bani pentru cumpararea unei cristelnite noi. Dar asta numai pentru ca enoriasii sunt cam surzi, nu inteleg si, in numele Domnului, trebuie sa zbieri la ei. Nu costa mult, doar vreo 80 de milioane lei vechi. Nu ma pricep, dar la banii astia poate are si vreun boiler mic, lipit de burta. Cand, insa, a venit la mine si mi-a facut semn sa sting lumanarea ca se afuma peretii, am inceput sa ma intreb in numele carui Dumnezeu slujeste. E limpede ca pe al lui nu il cheama la fel ca pe al meu!