Deja se stie ca, peste doua zile, Klaus Iohannis se va intalni cu presedintele american Donald Trump. La cel mult doua ore dupa intrevedere, uriasa masina de propaganda a Cotrocenilor va trece la cea mai ampla actiune de pomadare a presedintelui si a mandatului sau, descriind scurta vizita la Casa Alba ca pe un succes planetar si intergalactic. Fara Iohannis, tara murea proasta si nebagata in seama. Noroc cu el ca ne-a scos la un serbet cu apa rece in Biroul Oval.
Inca nu este limpede nici ce cauta presedintele acolo si nici in numele cui va vorbi. Are mandat din partea cui? Vizita a fost atat de securizata incat, fara informatii elementare si imperios necesare, arata mai degraba ca o primire pe prispa: domnu’ Trump, e in fata portii Klaus al lui Merkel, zice ca-i e sete. Bine, ada-l in curte!
Acelasi drac, vopsit in roz
Nici de data aceasta Iohannis nu a discutat cu nimeni despre problemele pe care urmeaza sa le abordeze in SUA. O vizita in SUA fara oameni de afaceri in trena spune totul despre importanta ei. Nici cu premierul Grindeanu nu a vorbit, nici cu Tariceanu si nici cu Dragnea. Nimeni nu a auzit sa ii fi consultat cu privire la intalnirea pe care o va avea cu presedintele american. Chiar daca acestia sunt urmatorii ca importanta in stat, Klaus Iohannis nu s-a aratat impresionat si i-a tratat ca de obicei, cu aceeasi ingamfare. La fel ca inainte de semnarea Declaratiei de la Roma, cand Calin Popescu Tariceanu si Liviu Dragnea ii solicitau o intrevedere pentru a pune la punct amanuntele, iar el a plecat si a semnat ce a vrut Angela Merkel. In tara s-a umflat in pene ca nu va accepta o Europa cu doua viteze, dar s-a intors cu o Europa cu ritmuri diferite. Acelasi drac, dar vopsit in roz. Sa ceri, dupa aceea, consultari pe tema, e chestiune de tupeu, nu de uzanta politica. Ce va discuta acum cu Trump nimeni nu stie. Vreun mandat din partea Parlamentului nu stie nimeni sa fi primit. Asta te face sa crezi ori ca vizita nu este chiar atat de importanta, dupa cum se antreneaza sa o laude aplaudacii, ori este o alta actiune pe cont propriu care, in caz de esec, poate fi bagata mai usor sub pres.
Cine plateste angaralele?
Sansele Romaniei de a castiga ceva din partea americana nu sunt chiar in totalitate excluse, dar ele depind de subiect si de negociator. Ce te faci, insa, cu Iohannis? Pleaca din start cu un handicap sever, ca sustinator zelos al unei Europe spre care Donald Trump se uita piezis de-a dreptul, fara a se mai feri de cineva. Umil executant al directivelor trasate de cuplul Merkel-Juncker, presedintele roman este vaduvit de asi in maneca. Degeaba ar invoca contextul european, risca sa i se inchida gura cu exemplul Poloniei, care nu se sfieste sa comenteze deciziile UE defavorabile ei. Am mari rezerve ca Iohannis are vreo strategie concreta si nedivulgata inca, exceptand discursurile sforaitoare despre anticoruptie si infierarea PSD. Temele lui predilecte. Adica, fix ce nu-l intereseaza pe Trump, care nu il primeste Biroul Oval pentru sezatori literare si politice. Si, totusi, daca vizita se dovedeste un esec de zile mari, cine plateste toate angaralele?
N-ati vrut voi politica lui altfel? Spalati-va cu ea pe cap!
Grozavie mare Iohannis chiar vorbeste ?(sa-l ia dracu)
Politica lui Johannis este ca atitudinea sindicalistă în perioada comunistă, adică cea testiculară:” participă dar nu se bagă”!
La pretentiile lui, sa stai o aproape o saptamana in SUA costa foarte mult. Cine plateste?
Comentator politic!Tare,tare de tot!