Un fotograf italian, Gabriele Galimberti, calatoreste intotdeauna in jurul lumii in cautarea aventurii, a povestilor impresionante si a oamenilor interesanti.
In cel mai nou proiect al lui, numit „Povestile Jucariilor”, Galimberti a realizat fotografii copiilor din lumea intreaga, alaturi de cele mai simpatice pasiuni ale lor. El nu se astepta sa gaseasca ceva ce restul lumii nu ar fi stiut deja: „La varsta lor sunt toti la fel de dragalasi”, este concluzia la care a ajuns fotograful dupa 18 luni de munca la acest proiect. „Ei vor pur si simplu sa se joace”.
Dar felul in care se joaca micutii pare sa faca diferenta de la o tara la alta, Galimberti ajungand la concluzia ca „subiectii” din tarile bogate sunt mai posesivi cu jucariile lor. „Pentru inceput, ei nu ma lasau sa le ating jucariile, motiv pentru care trebuia sa petrec mai mult timp cu ei pana cand copiii ma lasau sa ma joc cu ei”, a povestit fotograful italian.
„In tarile sarace proiectul a decurs mult mai usor. Chiar daca nu aveau decat doua sau trei jucarii, lor chiar nu le pasa. In Africa, micutii se jucau cel mai mult impreuna cu prietenii lor pe afara”.
In orice caz, sunt si destule asemanari in modul in care copiii isis amintesc de jucariile lor, mai ales cand acestea nu mai sunt folosite. Galimberti a gasit un baiat de sase ani in Texas si o fetita de patru ani din Malawi care aveau aceeasi preocupare: ambii isi puneau dinozaurii de platic sa-i protejeze de pericolele care i-ar fi putut pandi noaptea.
Mai interesant este modul in care jucariile apreciate de copii reflecta locul in care posesorii lor s-au nascut. De exemplu o fetita din Mumbai iubeste Monopoly, pentru ca-i place ideea de a construi case si hoteluri, in timp ce un baiat din Mexic iubeste tractoarele pentru ca le vede trecand pe plantatiile din spatele casei, in fiecare zi. Iar un alt copil iubeste miniaturile de masini pentru ca mama sa conduce un taxi, in timp ce copilul unui fermier italian are jucarii de plastic ce infatiseaza diverse animale.
Lucrand la acest proiect „Povestile Jucariilor”, Galimberti a invatat la fel de multe despre copii cat a invatat si despre parintii acestora. Parintii din Estul Mijlociu si din Asia, a descoperit el, isi impingeau copiii sa fie fotografiati, chiar si cand acestia erau suparati sau nu se simteau in largul lor. De cealalta parte, parintii din America de Sud „erau cu adevarat relaxati si spuneau ca pot sa fac orice vreau atata vreme cat copii lor se simteau in regula”.
