Pana in anii 1960, Marea Aral a fost a patra din lume ca marime, in apele sale erau multi pesti, iar pe maluri au fost construite porturi si fabrici, unde locuitorii din zona lucrau si-si duceau traiul de zi cu zi.
Apoi, totul s-a schimbat, marea a inceput sa se usuce. In Muinak, orasul de la malul Marii Aral, oamenii erau nerabdatori sa se intoarca la mare: au sapat canale, construind baraje. Astazi, fostul port Muinak este de domeniul trecutului.
Marea Aral a luat nastere in urma cu zece mii de ani. In anii 1850-1960 ani, in timpul perioadei de observatie, fluctuatiile nivelului apei Marea Aral nu depaseau 3 metri, adica pana in 1960 Marea Aral a ramas destul de stabila.
Apoi a inceput dezastrul. Oamenii de stiinta spun ca in cei peste 10.000 de ani de viata, Marea si-a schimbat granitele de noua ori. Potrivit unor surse neconfirmate, apa s-ar fi revarsat in Marea Caspica.
In urma ei Marea Aral a lasat o gramada de relicve: copaci, ramasite de mii de ani sau „Kerderi” – un mausoleu din secolele XI-XIV, care mult timp timp a fost situat la o adancime de 20 de metri.
