Hitler a invadat Franta cu ajutorul drogurilor

Totul este permis in vreme de razboi. S-a dovedit ca soldatii celui de-al Treilea Reich au abuzat la greu de psihostimulente  pe care le utilizau, in 1940, in lupta, inclusiv ca analgezice.

In timpul invaziei Frantei de catre Germania, in mai 1940, combatantii Wehrmachtului erau consumatori activi de metamfetamina, o realitate care a fost tinuta mult timp sub tacere. Militarii luau chiar si mai multe comprimate pe zi, si aceasta conform prescriptiilor medicale, a dezvaluit scriitorul german Norman Ohler. Metamfetamina a patruns rapid in armata germana, ca stimulent si mijloc de a face fata epuizarii si stresului in lupta, a explicat Norman Ohler in cartea sa, ”Der totale Rausch” (Extazul total). O carte care face lumina asupra relatiilor celui de-al Treilea Reich cu drogurile. Popular denumita ”meth” (sau ”speed”, ”Crystal”, ” Poor Man’s Cocaine” etc ) metamfetamina este un psihostimulent care sporeste cantitatea de dopamina eliberata natural de creier, generand stari de euforie puternica, in cateva secunde, dar si dependenta rapida. Are un efect mult mai puternic decat cocaina si poate dura chiar 12 ore.

Cocaina, heroina, morfina…

In timp ce Germania lui Hitler pregatea invazia Frantei prin Ardeni, ”ajutorul medical” sub forma de droguri (metamfetamina) a fost trimis de autoritatile medicale pe front. Cu instructiuni clare: soldatii vor lua un comprimat pe timpul zilei, unul seara, si doua comprimate suplimentare doua sau trei ore mai tarziu. A fost intr-adevar Blitzkrieg-ul (Razboiul fulger) rezultatul consumului de metamfetamina in sanul Wehrmacht? ”Invazia din Franta a fost posibila cu ajutorul drogurilor”, a explicat Norman Ohler. Atunci cand Adolf Hitler a citit planul de invazie in Franta, via Ardeni (operatiunea Fall Gelb), a cerut, ca de obicei, o victorie fulger, o lupta 24 de ore din 24, dar comandantii au invocat necesitatea ca soldatii sa se odihneasca pe timpul noptii. Atunci armata a primit metamfetamina, cu ajutorul careia combatantii au putut ramane treji timp de trei zile si trei nopti, apti de a desfasura aceasta operatiune. Brusc, drogurile au devenit o arma noua si puternica in mainile comandamentului german.

Fuhrerul statea cu acu-n vena

Imaginea de lider total, de far calauzitor al Germaniei, pe care o avea Adolf Hitler in ochii poporului era una. In spatele fotografiilor cu un Fuhrer impecabil si implacabil, izbavitor si calauzitor, se afla insa o alta realitate. Adolf Hitler primea de la medicul sau personal, Theodor Morell, oxicodona, ceea ce-i provoca o puternica euforie, combinata cu un efect analgezic. Oxicodona este un analgezic narcotic, care are potential adictiv, fiind descoperita in Germania, in 1916, la putini ani dupa ce cunoscuta companie farmaceutica Bayer a oprit producerea in masa a heroinei, din cauza dependentei pe care o crea. Urmatorul pas a fost ca Adolf Hitler a inceput sa combine oxicodona cu cocaina in mari cantitati, pentru a scapa de migrene cumplite. Drogandu-se experimental, Hitler era pe cale sa ajunga la portile mortii, cu venele devastate. In timp ce pentru istorici drogurile nu erau un subiect prioritar, scriitorul Norman Ohler a adus un necesar aport de claritate cu privire la legatura armatei Germane cu drogurile in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Printre surse, Ohler s-a servit de o copie a unei scrisori al lui Martin Bormann, secretarul lui Hitler, unde acesta sugera ca ”medicatia Fuhrerului” trebuie ”controlata, din cauza starii de sanatate a acestuia, din ce in ce mai fragila”.