Nu știu când a mai trăit Europa un haos politic precum cel de azi. De la est la vest și din nord până-n sud, continentul este martelat de o criză, cred, fără precedent, cu urmări ce nu pot fi decât bănuite, nicidecum anticipate. Nu mai există dreapta și stânga, s-au dus dracului doctrinele, iar ideologiile reflectă exclusiv interesele unei anumite categorii sociale, lesne de intuit care anume. Unde mai ieri existau alianțe strașnice, construite pe principii comune și sub sigiliul loialității, în prezent avem divorțuri îmbrăcate în lașitate și trădări de răsunet.
Până să judecăm Occidentul, e bine să reflectăm asupra evenimentelor din România. Ok, PSD-ul a făcut și-a dres, e buba politicii românești, zic „sălvătoriștii”, însă în urma acestei guvernări de stânga rămân, totuși, câteva realizări ce nu pot fi contestate; și nu ne referim aici numai la măririle salariale ale profesorilor și medicilor, deși și numai acestea ar fi argumente suficient de solide. Dar cum să faci alianță cu cineva care până acum o săptămână bătea mătănii în curtea din Kiseleff 10? Cum să te încrezi în ce zice Tăriceanu, un politician pentru care a fi la Putere sau în Opoziție e totuna cu a te spăla pe dinți sau a mesteca o gumă?! În fond, pentru el, rezultatul e același – nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase!
La fel și cu Dănuț de la USR. Cum poți poza în anticorupt și viteazul dreptei românești când tu beneficiezi în mod direct și grosolan de măsurile fiscale „populiste” (etichetă useristă) ale social-democraților? Când faci afaceri cu Statul și câștigi bani buni și mulți din combinațiile cu aceiași pesediști penali (altă etichetă useristă), cum îți permiți să-i înjuri taman pe cei care ți-au băgat milioane și zeci de milioane în conturi?!
Regina Angliei dizolvă Parlamentul pentru un bufon
Acum, că ne-am lămurit de bâlciul de la București, să ne bucurăm că mai sunt bufoni și pe la alte curți europene. Bunăoară, știrea zilei de joi a avut-o în prim plan pe regina Marii Britanii. Coana mare Lisaveta s-a luat după Boris Johnson și a acceptat să suspende Parlamentul! Pardon, nu s-a înțeles?! Regina de la Londra a decis suspendarea Parlamentului din septembrie până la jumătatea lui octombrie! De ce? Regina îi face pe plac nebunului și-l lasă să se joace de-a retragerea din Uniunea Europeană. Un Brexit fără acord, cu orice risc, fiindcă așa vrea englezul Boris! Mai are rost să scriu că protestele de stradă sunt în toi în Regatul Unit? Să mai spună careva că doar la noi politica e o curvă!
În Italia, dreapta bate palma cu stânga
Coborâm în sud și poposim la Roma. Italia a găsit rezolvarea la criza de acum o săptămână: Mişcarea 5 Stele şi Partidul Democrat au bătut palma pentru o alianță împotriva lui Matteo Salvini! În traducere, pentru electoratul de Dâmbovița, e ca și cum PSD și USR s-au înfrățit, jurându-și dragoste eternă și belșug cât cuprinde. „I-am comunicat preşedintelui republicii, Sergio Mattarella, că am ajuns la un acord politic cu Partidul Democrat pentru ca Giuseppe Conte să poată fi din nou mandatat ca premier”. Luigi Di Maio, liderul M5S, crezând că îi dă o lovitură lui Matteo Salvini.
Nici pe la Paris nu e mai liniște – când nu-i bate pe protestatarii din „Gilets jaunes”, Macron „bate” la americani, suprataxând corporațiile de peste Ocean care fac miliarde în Franța. Și uite cum s-a mai dus pe Apa Sâmbetei o „prietenie” de zeci de ani, totul ca parte din aceeași harababură politică europeană.
Și, totuși, pentru ce și cine are de câștigat din acest haos politic? La o primă vedere, cunoscând relațiile, dar mai ales influențele și presiunile exercitate, Federația Rusă și China pot fi considerate răspunzătoare. Și pe bună dreptate, fiindcă nici Beijingul și cu atât mai puțin Moscova nu își doresc o Europă stabilă din punct de vedere politic și puternică economic. Însă, nici imixtiunile corporațiilor nu trebuie neglijate! Multinaționalele au devenit stat în stat, dictează legi și decid care sunt prioritățile unei națiuni și drumul care trebuie urmat.
„Național” va trata într-un număr viitor și cine sunt liderii din prezent și din viitor ai multinaționalelor, cei care cu adevărat influențează politica internațională.
