De la primavara araba incoace, omenirea nu a mai cunoscut evenimente precum cele derulate in Venezuela. Candva una dintre cele mai bogate tari din lume, cu resurse de petrol ce pareau inepuizabile, Venezuela tocmai ce a atins punctul de fierbere al nemultumirii poporului – protestele de strada au degenerate in violente de neimaginat, cu zeci de morti si sute de raniti, societatea civila e rupta in doua, la fel si clasa politica, iar comunitatea internationala (cea care conteaza!) pregateste interventia pentru… Pentru instaurarea democratiei – laitmotivul oricarei interventii militare a SUA pe glob – sau pentru apararea presedintelui Nicolas Maduro, recent reales (vezi pozitia Rusia si aliatii sai).
Inainte de a ne muta atentia pe continentul nord-american, sa nu uitam cum SUA l-au indepartat de la putere pe Muammar al-Ghadaffi – prin forta, incurajand o revolutie ce in final i-a adus sfarsitul liderului libian (executat, ulterior). Tripoli cel infloritor e azi o ruina, la fel ca Siria, acolo unde America a copiat scenariul libian. Totusi, dupa ani de razboi civil si milioane de oameni fugiti din tara, Damascul a rezistat asaltului democratiei americane, dar numai gratie sprijinului primit din Rusia. Fara interventia lui Vladimir Putin, pe Siria o astepta aceeasi soarta!
Bun! Cand Donald Trump a anuntat retragerea de pe frontul sirian, multi au vazut in asta o slabiciune si recunoasterea victoriei Moscovei. Iata ca decizia liderului de la Washington capata acum un alt sens, pe fondul haosului din Venezuela. Deja se asteapta descalecarea trupelor americane in Caracas, semn ca Trump nu se teme sa mentina SUA implicata in conflictele globale, doar schimba fronturile de lupta, in functie de interese si strategii.
Interesul Moscovei pentru Caracas
Orice s-ar spune, Venezuela e un punct mult mai fierbinte decat Siria! Pentru americani, cel putin. De cand si-a manifestat dorinta sa redeschida bazele militare din Cuba, Rusia a transmis Americii un semnal cat se poate de clar, iar evenimentele derulate zilele astea la Caracas nu fac decat sa ridice miza interventiei militare in aceasta tara. SUA stiu ca, daca pierd Venezuela, ii ofera Rusiei un nesperat avantaj strategic. Nu este exclus ca, in schimbul protectiei si a garantiei ca va ramane presedinte, Nicolas Maduro sa-i indeplineasca visul lui Vladimir Putin – amplasarea unor rachete balistice (scut de aparare, ca la Deveselu) in coasta americanilor!
Fara sa uite vreo secunda acest scenariu, devine de inteles si urmatoarea declaratie pe care a dat-o Donald Trump: „Oamenii din Venezuela s-au exprimat curajos impotriva lui Maduro si a regimului sau si au cerut libertate si stat de drept (n.n. – Romania, iti suna cunoscut?!) SUA vor gestiona relatiile cu Venezuela prin intermediul guvernului presedintelui interimar Juan Guaido”. Mai mult, in discutiile libere cu reprezentantii mass-media, Trump nu a exclus optiunea interventiei armate in Venezuela, reiterand o mai veche idee a sa.
Maduro are prieteni puternici
Deocamdata, Uniunea Europeana a evitat sa se pronunte in chestiunea Venezuela. Parisul si Berlinul au si-asa destule probleme, nu le mai trebuie inca una. Plus de asta, amintirea esecului din Siria e inca vie; europenii nu uita ca americanii le-au tras clapa (economic) in Libia si Irak, iar ramanerea lui Bashar al-Assad la putere (victoria personala a lui Putin) in Siria arata ca Rusia e mai puternica decat se asteptau.
Asadar, cu o Europa in expectativa (asta e pozitia oficiala a Frantei), SUA au parte de un sprijin relativ subtire – Canada, Columbia si Peru, plus Brazilia, cu mentiunea ca ultimii sunt si aliatii Moscovei in grupul BRICS.
Dincolo, Nicolas Maduro pare a fi inconjurat de prieteni foarte puternici (cel putin la nivel declarativ). Rusia, Mexic, China si Turcia sprijina actuala putere de la Caracas, cu Erdogan grabindu-se sa declare ca nu va accepta o interventie americana in Venezuela!
Interimarul Guaido promite …amnistie si gratiere!
Miercuri, intr-un avant revolutionar demn de o cauza mai buna, Juan Guaido (presedintele Parlamentului venezuelean) s-a autoproclamat seful statului si a cerut Armatei sa treaca de partea sa. „Jur! Imi asum oficial puterea nationala executiva ca presedinte in exercitiu al Venezuelei”. O fraza intampinata cu aplauze la Washington, dar care a starnit doar rasete (deocamdata) in randurile generalilor; ministrul Apararii a reactionat: „Disperarea si intoleranta submineaza pacea natiunii. Noi, soldati ai patriei, nu acceptam un presedinte impus in umbra unor interese obscure, nici autoproclamat. Armata apara Constitutia si este garantul suveranitatii nationale”.
In disperare de cauza, Juan Guaido a promis ca va oferi amnistie oricarui soldat care trece in tabara sa. Cu alte cuvinte, cine il tradeaza pe Nicolas Maduro si ii devine loial lui, va fi iertat si nicio pedeapsa nu va primi! Pentru moment, apelul sau a fost ignorat de militari, dar asta nu pare a fi o problema, are SUA suficienti soldati pregatiti (pe frontal din Orient) pentru astfel de situatii.
Cel mai bine ca armata sa fraternizeze cu poporul sa nu facă prostii cum s-a făcut la noi in 89 ca vor plati.