Constantin Serban Cantacuzino, proprietarul Hanului lui Manuc, intentioneaza sa extinda afacerea si sa amenajeze in acest an un hotel cu 33 de camere la etajul cladirii, care va pastra atmosfera istorica.
Investitia nu va depasi un milion de euro, iar amenajarea se va finaliza in acest an. „Hotelul este in interior, partea de la etaj. Vrem sa facem un butic – hotel. Are o particularitate pentru ca intrarea in camera se face din cerdac, cum era la Han odata. Sunt 33 de camere. Mai mult de 10.000 de euro n-ar trebui sa coste renovarea (n.r. pentru fiecare camera). Eu deja am tot adunat in timp piese de mobilier. Baile trebuie sa fie perfecte”, a spus Cantacuzino.
Hanul lui Manuc, unul dintre cele mai renumite obiective ale secolului al XIX-lea din Capitala, are o suprafata totala de 3.700 de metri patrati si incasari de circa 57.000 de euro pe luna din chirii. Proprietarul spune ca hanul nu este de vanzare. Majoritatea spatiilor sunt inchiriate catre companii precum Starbucks, City Grill sau Plafar pe o perioada de pana la 15 ani, pretul unui metru patrat incadrandu-se intre 40 si 50 de euro.
Un pic de istorie
Intemeietorul Hanului lui Manuc, Manuc Bei (Manuc Marzaian), s-a nascut in 1769 la Rusciuc. In vremea sultanului Mustafa al IV-lea obtine demnitatile de dragoman si bei. In anul 1808 este numit Bei al Moldovei. Hanul Manuc este locul unde a fost semnat Tratatul de la Bucuresti din 1812 in urma caruia a rezultat ocuparea teritoriului Principatului Moldovei dintre Prut si Nistru de catre Imperiul Rus. In 1806, Manuc ajunge in capitala Tarii Romanesti, si este silit sa se stabileasca aici pe termen lung din pricini legate de razboiul ruso-turc. In a doua jumatate a aceluiasi an incepe constructia hanului, ce va fi terminata in 1808. La vremea aceea, arhitectura sa era destul de inovativa, deoarece Manuc dorea ca hanul sau sa nu aiba alura de fortareata a celor din secolul al XVIII-lea. Terenul pe care este construit a apartinut, pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, Curtii domnesti. Odata cu acest teren Manuc Bei mai cumpara si alte mosii: Dragomirestii din Vale, Dragomirestii din Deal, Curtea Veche, Bolasca, Tramudeasca, Giulesti, Popesti, Mudurgan, Brobodet, Hagi-Gheorghe, Cuhnesti, si altele, pomenite in testamentul sau din 1815. Arhitectura exacta a hanului in configuratia sa initiala nu se cunoaste, insa, din descrierile de la inceputul secolului al XIX-lea reiese ca la subsol se aflau 15 pivnite boltite, la parter existau 23 de pravalii, doua saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucatarii si un tunel in care incapeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odai, cele mai multe folosite pentru oaspeti. In curtea interioara exista o cafenea si o mica gradina cu fantana arteziana. Intre fatada dinspre Dambovita si rau se costruise un chei de piatra, lat de peste un metru. Mai tarziu, dupa ce Dambovita a fost canalizata pentru deschiderea Halei de Carne, langa aceasta fatada s-au mai adaugat cateva pravalii.
