Pe la mijlocul săptămânii trecute, Vasile Florin Cîțu, premier desemnat, anunța nu numai că în scurt timp va depune lista miniștrilor care vor forma noul guvern, dar și faptul că s-au operat schimbări majore în compoziția acestuia. Apoi, vineri, surpriză totală. Cîțu a depus la Parlament un tabel cu o singură modificare. Postul de la Finanțe rămas vacant prin numirea lui ca premier desemnat a fost ocupat de un oarecare Lucian Heiuș. Numele acestuia nu a reușit să treacă dincolo de bucătăria internă a PNL. Funcții colo și colo, nesemnificative, de la președinte al PNL Orăștie și până la membru în biroul permament județean Junedoara, apoi deputat PNL din 2015. Și ce dacă?
Nimeni, dar absolut nimeni nu poate spune în ce au constat modificările majore despre care Vasile Cîțu a făcut vorbire. Ion „Grindă” Ștefan a rămas pe același post de la Dezvoltare. Victor Costache tot la Sănătate este și, la fel ca el, nici Violeta Alexandru de la Muncă sau Monica Anisie de la Educație nu au fost clintite. Niciun ministru din vechea gardă nu a fost schimbat, toți sunt pe vechile locuri. Guvernarea lui Vasile Cîțu, dacă se va pune în practică, începe cu o minciună. Iar unui premier care vrea să administreze treburile țării debutând cu o minciună nici măcar nu se pune problema să-i acorzi un vot de neîncredere. Trebuie boicotat, indiferent cât ar urla PNL & Co. că este un sabotaj. Iar boicot, de data aceasta, nu înseamnă decât că nu poate fi luat în considerare, că nu merită să-ți pierzi vremea cu el acordându-i atenție.
Lupul în blană de oaie
Cu ce ar fi mai bun Guvernul Cîțu față de precedentele guverne liberale? Cu absolut nimic, pentru că oamenii sunt aceiași. Nu aveau cum să-și schimbe, peste noapte, gândirea aliniată la cerințele lui Klaus Iohannis. Nu ale lui Orban, căci Ludovic Orban, dincolo de a trâmbița ordinele de la Cotroceni, nu a mai avut și vreo altă menire.
Singura reformare, și aia doar de atitudine, va veni din partea lui Cîțu. Va încerca să-și convingă partenerii că vrea să formeze o majoritate în Parlament, pentru a guverna. Un fel de spectacol ținut de lupul îmbrăcat în blană de oaie. Sarcina lui este de a-i asigura pe toți că este mânat doar de bune intenții, dar, pe de altă parte, în spatele scenei va face manevre pentru ca guvernul lui să fie trântit.
Încă un pas spre anticipate
Sunt convins că printre liberali există și oameni care gândesc sănătos, suficient de mulți încât să asigure existența unui guvern. Însă aceștia nu pot fi scoși în față, pentru că planul lui Iohannis este să nu avem vreun guvern decât atunci când hotărăște el. Interesul lui major a rămas tot la alegerile anticipate, iar pentru asta este dispus să achite orice notă de plată, chiar dacă prețul se numește România.
Doar așa se explică de ce l-a desemnat pe cel mai înjurat ministru liberal să formeze guvernul. Doar așa se poate explica de ce noul cabinet propus, cu o singură excepție, este copia la indigo a precedentului Până și programul de guvernare este identic, exceptând modificările neesențiale în domeniul Transporturilor și Finanțelor. Exact cât să stârnească oprobiul Opoziției, în speranța că va acorda un vot negativ și astfel se va mai face un pas spre alegerile anticipate.
Mai răsfirați băieți, mai răsfirați!
În momentul de față, soluția cea mai la îndemână este boicotarea învestirii Guvernului Cîțu. Opoziția nu are obligația constituțională de a asigura cvorum în Parlament. Liberalii și restul nu au decât să se descurce pentru a-și asigura majoritatea. Nu au decât să negocieze până la rămân trezoreriile de partid goale. Numai că și aici lucrurile se încurcă, cei din USR deja vociferând că PNL nu îi bagă în seamă. PMP încă mai așteaptă covrigul de pe burta mortului, dar PNL nu pare să se grăbească sau să vadă mâna întinsă la pomană.
Pe de altă parte, nici social-liberalii nu-și găsesc drumul. În loc să se gândească serios la suspendarea lui Klaus Iohannis, se pierd în bătălii interne, mai ales că cineva vrea să-și bage omul cât mai sus, în conducerea partidului. Nu spun cine, doar proștii nu știu sau se fac că nu văd. Iar omul nu este altul decât Vasile Dâncu, cel care a schițat profilul de președinte pentru alegerile din 2014. A rezultat Klaus Iohannis, de care liberalii și niște servicii au fost foarte încântate că le-a ieșit lucrătura. Însă jocul cel mai pervers vine din partea lui Marcel Ciolacu, președintele interimar al PSD. Deja face pași înapoi în fața alegerilor anticipate și nu ar trebui să se mire nimeni dacă, în loc de refuzul de a asigura cvorum, va vota – perfect motivat de altfel – împotriva Guvernului Cîțu. Între suspendarea lui Iohannis și boicot, Ciolacu preferă șefia propiului partid, singura chestiune pentru care se agită. După care se va bate prietenește pe umăr cu Dâncu, mândrindu-se că au făcut o treabă bună.
