Pe 24 octombrie, la miezul nopții, expiră termenul de 10 zile în care Ludovic Orban ar trebui să anunțe noul guvern. Și tot atunci va trebui să facă public programul de guvernare. Înțeleg că, de principiu, guvernul ar fi gata deja, dar niciun ministru nu e sigur că face parte din el. Și programul este gata, dar noii demnitari nu știu cum să procedeze, pentru că nu scrie de la cât la cât e pauza de masă. Iar programul nu menționează câte zile libere se dau de Paște și de Crăciun. Noroc că nu suntem atacați, căci nimeni nu știe dacă, în caz de război, poți convoca executivul în ședință de urgență atât timp cât are caltaboșul în gât.
Nu știu de ce s-a complicat Ludovic Orban să nască un program pe care să-l prezinte Parlamentului, când ar fi fost cu mult mai simplu să anunțe: „Zilnic: 9-15. Vineri: 9-13. Vă rugăm nu mai bateți în ușă după terminarea programului”.
Întâlnirea cu ginerică
Din punctul meu de vedere, votarea guvernului în Parlament este, de fapt, programul. Vă explic imediat. Va fi un program artistic la care vom vedea numere senzaționale. Jonglerii cu promisiuni, vom vedea și cât costă un vot, ca și tombola bilelor câștigătoare și loteria partidelor. Social-democrații nu se vor pune în calea fericirii lui Orban. Nici măcar nu vor intra în sală, îl vor lăsa pe liderul liberal să asigure cvorumul așa cum s-o pricepe. Cine e pentru, cine împotrivă, cine se abține, ei bine, toate astea sunt în partea a doua a spectacolului oferit de partidul care-l susține pe Klaus Iohannis la prezidențiale. Negocierile încă nu s-au încheiat, mai sunt ministere de vânzare și agenții naționale aducătoare de profit care nu au fost pețite. Mai sunt directorate și subdirectorate, ca și secretariate de stat fecioare, care abia așteaptă întâlnirea cu ginerică.
PMP, prea puturos pentru nările lui Tăriceanu
Datul la gioale nu mai e vulgar, nu mai este imoral, a devenit un dans popular fără de care guvernarea lui Orban riscă să moară fată mare. PMP-ul păstorit de Eugen Tomac s-a arătat primul dispus să susțină regimul liberal. Nu știu ce primea la pomană, dar degeaba e clar că nu o făcea. Măcar cu o funcție de șef de autobază și tot se alegea cu ceva. Mai mult nu cred, că împărțeala se face și după mărime, dar și după importanță. Or la cât e de mare, căci intră într-un lift și un frigider, la carcasă, ce să-i dea mai mult? Tomacul, substantiv comun, se bate în piept că e în Parlamentul European, deci nu e fitecine. Totuși, un gest de colegialitate europeană putea să facă și Orban, și să-i dea și un post de paznic, cu tot cu gheretă. Dar stai să vezi! Prezența PMP în guvern l-a deranjat foarte tare pe Tăriceanu, pe motiv de partid cu rădăcini politice neserioase și nepotrivite cu gusturile lui fine de dandy. Lordul politicii este sufocat de duhoarea lui Băsescu, născătorul de PMP. În schimb, nu-l deranjează câtuși de puțin la nări miasmele partidului care-l susține pe Iohannis, dușmanul lui din epoca alianței PSD-ALDE. Atunci, îl acuza că încalcă legea fundamentală și-i compunea balada suspendării. Acum, îi susține sluga să facă un guvern care să-l scoată președinte. Din dragoste pentru binele țării, nu din vreun interes politic sau personal. Îmbrânceală la ciolan? Nu, Doamne ferește, nu face el așa ceva.
Tăricene, îmbătrânești urât!
Râsul cel mare nu va fi acum, căci e îmbulzeală mare la guvernare, ci atunci când PMP se va lăsa absorbit de liberalii lui Orban. Sigur că Tomac va primi totuși ceva de pus pe masă, problema rămâne însă tot cu Tăriceanu, care se va trezi coleg de guvernare cu popularii inventați de Băsescu. Se va retrage? Greu de spus acum ce va învinge, orgoliul sau foamea politică? Nici amorul lui cu Orban nu e bătut în cuie, căci a bătut cu pumnul în masă că dacă liderul liberal se va atinge de Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție el va vota moțiunea de cenzură împotriva noului guvern. M-am temut degeaba, credeam că o va iniția chiar el, ceea ce ar fi fost cu totul altceva. Așa, țipând din culise, politica a mai cunoscut curajoși. Exact ca atunci când îl suspenda pe Iohannis cu gura lui Dragnea. Nu spun al dracului ciolan, ci zic doar că Tăriceanu îmbătrânește urât.
Doar atât, calicule?
Foametea face ravagii și în tabăra USR. Dacă până mai ieri, alaltăieri, Dan Barna nici nu voia să audă de guvernul lui Orban, acum și-a adus aminte că ar fi ceva care li se potrivește mănușă useriștilor. Niște consilii de administrație, niște companii de stat pe care doar ei le pot salva, deși nu se știe de cine, niște agenții naționale bune de prăduit și niște ministere prin care să-și plimbe fundul și importanța. Păi nu e păcat să ceri alegeri anticipate când virginele astea abia așteaptă să fie violate cu sârg? Nici lui Ponta nu-i place guvernul lui Orban. I-a întors spatele și l-a dat pe liberal peste cap în socotelile lui. În traducere liberă, asta sună a „Doar un ciolan, calicule? Mai pune ceva, că nu pui de la tine, pui de la români”.
