Traversăm cea mai tulbure perioadă a ultimilor cinci ani și jumătate. Klaus Iohannis nu a reușit să demonstreze nimic. România modernă și prosperă cu care se învârtoșa în fața tuturor s-a prăbușit de la primul pas din pas cu pas. Lozincile lui șablonarde au rămas sleite pe gardul unei democrații de discurs, împănate caraghios cu găunoșenii despre statul de drept, despre bunăstare și despre o Europă la care – să juri, nu alta! – visam încă înainte de a ne naște.
Suficient și lăudăros, președintele și-a petrecut primul mandat între excursii politice fără niciun profit pentru țară. România cu oameni cărora să le fie atât de bine încât să nu-și mai dorească să plece de aici a trecut pe plan secund. Și tot așa este și acum, Iohannis ocupându-și vremea cu apariții televizate în care nu reușește să transmită vreun mesaj.
Fiți solidari cu săpunul!
Klaus Iohannis ne dă asigurări că în urma întâlnirilor pe care le-a avut cu guvernul sau cu mediul de afaceri a identificat măsuri de repunere pe picioare a economiei. Se înțelege că până aici nu a avut nicio idee, i-au venit după aceste întruniri.
Un cetățean care nu are niciun concept propriu și așteaptă să-i sufle alții nu prea are ce căuta în fruntea statului. Administrația Prezidențială nu a dat niciodată publicității vreun comunicat în care să arate că Iohannis, personal, a elaborat un plan prin care România să-și revină economic după epidemia de coronavirus. Nici președintele nu a ieșit la declarații în care să expună soluțiile de redresare pe care le-a descoperit, urmând ca abia după aceea să discute cu Guvernul Orban. Nu, lucrurile stau exact invers. Miniștrii sunt chemați zi de zi la Cotroceni, Iohannis ascultă atent sau nu, iar la ora 14 iese la televizor pentru a vorbi despre spălatul pe mâini, despre purtatul măștii și despre solidaritatea de care trebuie să dăm dovadă pentru a depăși epidemia. Să fim solidari cu ce? Cu spălatul pe mâini?
Așa îi spun simțurile
Citiți cu atenție declarațiile președintelui după fiecare întâlnire. Credeți că veți găsi ceva concret privind măsurile luate pentru ca economia să se urnească din loc? Nicio șansă. Nu există. Sunt numai formulări generale, ambigue, plutind pe lângă subiect. O ține ca gaia-mațul cu avem în vedere, există posibilitatea să, vom analiza, ne vom concentra, vom lua în discuție. Ploconitor față de stăpân și el însuși lipsit de idei, Ludovic Orban nu are curajul de a-i spune lui Klaus Iohannis să lase guvernul să lucreze. Preferă să se trambaleze zilnic cu doi, trei demnitari după el până la Cotroceni pentru a-și lua notițe. Cu ce idei și programe se duce acolo? Nu se știe Și nici nu mai contează din moment ce, ca să-l citez pe Călin Popescu-Tăriceanu, „la ora 14 apare Klaus la televizor și ia smântâna de pe oală, ca să-și justifice ziua de muncă”. După care, seara, Orban iese și el să facă declarații în direct. Nici el nu spune ce s-a discutat concret, ce s-a stabilit, de când va începe economia să se miște. Nu, repetă doar declarațiile lui Iohannis, având grijă să strecoare în discurs formulări de genul „după cum a precizat președintele”, „așa cum a subliniat domnul Klaus Iohannis” sau „la indicațiile domnului președinte”. Totul e o mascaradă îngrozitoare, în care Iohannis e mai des premier decât președinte, depășindu-și rolul constituțional, purtător de cuvânt al lui Orban și președinte doar când trebuie să atace iar PSD. Nu pentru că așa îi cer prerogativele, ci pentru că așa îi spun lui simțurile.
Dacă nu a fost oprit, nu repornim
Cu ce ne alegem noi de aici? Cu nimic. Iohannis își maschează neștiința în spatele înfumurării, Orban mimează rolul de premier, fiind doar un amploiat care-și ia notițe și care nu iese din cuvântul șefului. Klaus vizitează și inaugurează spitale din carton, iar Ludovic dă ochii peste cap de fericire că președintele a avut o asemenea idee genială. Iohannis spune că nu se pune problema repornirii economiei, căci nu a fost oprită, iar Orban îi ridică osanale în gând pentru că a dat guvernării un alt sens. Probabil nu repornim nimic, din moment ce nimic nu a fost oprit. Guvern de doi lei. Președinte de doi bani.
