Cand taci, ai macar avantajul ca nimeni nu te poate acuza de neadevaruri. Atat timp cat tii gura inchisa nimeni nu stie ce vrei sa spui. Dar, cand o deschizi, trebuie sa-ti asumi si responsabilitatea cuvintelor, si reactiile oamenilor. Mai ales daca te cheama Klaus Werner Iohannis.
Doua perle minunate i-au iesit din gura lui Iohannis in mai putin de o saptamana. Una mai tare ca cealalta. Numai bune de trecut in anuarul prezidential, cand se va inventa.
Program de tara cu gafe si perisoare
Prima, ca „dam oamenilor bani prea putini sa traiasca, prea multi sa moara”. Ca vrea sau nu, presedintele este furat de mirajul vorbelor si recunoaste ca in Romania viata a devenit un risc major, dar ieftin ca pret, iar moartea un lux. Daca spune ca a fost o rupere din context si o rastalmacire, n-are decat sa vorbeasca intr-o romana corecta. Sau sa deseneze, inainte, ce vrea sa ne spuna. Si chiar daca deseneaza in germana, sa traduca fidel in romana. A doua apare in interviul plin de osanale publicat de Politico.eu (apropo, cat a costat, cine l-a platit? -n.r.), unde declara ca „multi romani au asteptari nerealiste”. Iohannis pretinde ca se refera la schimbarile pe care oamenii le asteptau si care nu se produc peste noapte, uneori fiind nevoie si de zece ani. Asta, mai degraba, suna ca un avertisment ca va mai sta inca un mandat la Cotroceni. Deci, o asteptare nerealista ca dupa primul pleaca, nu? Nu este limpede la ce schimbari se refera Klaus Iohannis. Discursuri cu trebuie sa facem, trebuie sa gasim solutii, trebuie sa analizam, trebuie sa regandim etc. auzim de aproape doi ani. Rezultat? Zero. Deci, asteptari nerealiste, nu? Chiar credea cineva ca se va face mai mult? Programul lui de tara, daca exista asa ceva, se zbate intre concedii si gafe, intre reactii intarziate si ciorba de perisoare a sotiei, intre Romania lesbiana si incalecatul scaunelor de la Masa Tacerii.
S-a dat singur de gol
Asteptarile nerealiste ale romanilor depasesc cu mult discursul prezidential, dar Iohannis nu isi da seama. Oamenii au crezut ca „politica altfel”, slogan complet neinspirat, se refera si la ei. Ca nu vor mai fi nevoiti sa plece la munca in alta tara pentru a putea trai cat de cat decent. Ca vor avea ce pune copiilor pe masa, sa nu se mai culce flamanzi. Ca li se va respecta alegerea ca familia sa fie formata dintr-un barbat si o femeie, nu din doi homosexuali, dupa cum impinge Iohannis lucrurile sub pretextul tolerantei. Ca, dupa un presedinte care i-a mascarit pe toti, mitocaneste si la gramada, vor avea parte de unul care sa nu isi jigneasca adversarii politici coborand, dupa cum spunea Cristoiu, in maidanul unde se da la gioale. Ca guvernul numit de el se va bate pentru ei, nu impotriva lor. Ca a fost un om de cuvant cand a spus ca Ciolos va gestiona Romania doar un an, pregatind alegerile, ca apoi sa iasa la iveala si cum a dres lucrurile pentru a-l mentine ca prim-ministru. Ca tara pe care o conduce nu se va scufunda, si mai adanc, in topul celor mai sarace state din Europa. Ca va avea reactii prompte cand vreun ambasador isi va permite sa ii jigneasca pe romani. Lista nu se opreste aici, caci asteptarile nerealiste ale romanilor nu se rezuma la ceea ce crede Iohannis. Noroc, insa, ca atunci cand vorbeste, ii mai scapa si cate o perla cu care isi darama singur toata argumentatia.