Aparitiile televizate ale premierului spun, uneori, mai mult decat daca ai sta langa el la o lunga si plictisitoare sedinta de Guvern. Auditoriul, acolo, e restrans si cam acelasi, cu mici variatii. Demnitarii s-au obisnuit cu prezenta lui Grindeanu in capul mesei si, de cele mai multe ori, nu ii mai observa gesturile, ticurile, grimasele. Nu mai baga de seama superioritatea prin care vrea sa se impuna, ci doar i-o respecta in virtutea raporturilor de subordonare.
Nu ii mai observa nici tendintele de a-l copia si de a-l ajunge din urma pe Liviu Dragnea, marele sef al lui si al lor. Si nici stradaniile de a fi mereu in gratiile acestuia, care orice paj care nu vrea sa-si dezamageasca stapanul.
Nu plateste drepturi de autor
De cele mai multe ori, declaratiile premierului par ba novatoare, ba prea seci, dar, la o analiza mai atenta, constati ca zicerea originala ii apartine, de fapt, lui Dragnea. Silitor in a deprinde repede si bine manuirea cuvantului ca arma, dar si manierele de la curte, Grindeanu are grija sa nu sara din cadrul delimitat de liderul PSD. Aplauzele si felicitarile se cuvin sefului, el multumindu-se cu zambetele de incurajare. Cunoscatorii stiu, insa, ca premierul doar nuanteaza spusele lui Dragnea, pentru greutate, dar si pentru a se evidentia, daca mai ramane ceva loc. Replica liderului PSD data lui Adrian Nastase, in urma evaluarii Codrutei Kovesi si a lui Augustin Lazar, o vom regasi, de exemplu, transpusa pe o noua melodie fredonata, de data aceasta, de Sorin Grindeanu, in partitura proprie. Copiaza mult si destul de prost de la Dragnea, fara a plati drepturi de autor, dar circul incepe abia cand incearca sa-i imite si atitudinea.
Preocupat de propria imagine
In timp ce seful PSD calca degajat si elegant, pajul o cam face de oaie cu mersul lui batos. Importanta pe care si-o da il tradeaza la fiecare pas. Genul care, in loc sa intre, tine mortis sa-si faca intrarea. Daca Dragnea mai priveste uneori direct la camera, chiar daca minte cu calm si degajare, Grindeanu nu e capabil. Nu ca nu ar avea tupeu, dar nu prea are idei. Arata ca si cum s-ar simti dezbracat de imagine si atunci ii fug ochii, de regula in sus, in dreapta lui. Semn clar ca apeleaza la secvente inventate. Rar in stanga lui, tot in sus, rememorand niste imagini ale unor momente traite. Kinestezicul din el se da de gol cand priveste in dreapta, jos si, ca orice individ din categoria asta, e preocupat mai mult de propria imagine. Totul e impresia artistica, nu atat continutul. De aici si rictusul din stanga gurii, initiat de un plescait cam badaranesc si absolut inutil, prin care te avertizeaza ca este un important. Spre deosebire de Dragnea, care vorbeste doar din precautie pe un ton scazut, fiind animalul mereu la panda, ca sa se apere, Grindeanu, copiindu-i tonalitatea, o face numai ca sa-si dea seama ce simte despre subiectul abordat. Mainile, insa, ii joaca feste. Dragnea si le controleaza, inducand ideea de om sigur de el. Premierul nu se poate lauda cu performanta asta, ale lui fiind mereu in cautare de sprijin. Simte nevoia sa-si atinga barbia, tamplele si obrajii, ca si cum ar vrea sa fie sigur ca exista. Pajul se da de gol ca mai are mult de invatat. Depinde de seniorul lui cat il va mai tine la curte.