„Un an negru pentru lupta anticorupție. Progresul împotriva corupției nu poate fi luat de-a gata” (președintele Comisiei GRECO, în 2018, vorbind despre România). La numai un an distanță, lucrurile se prezintă la fel. Raportul publicat de Ministerul Justiției arată că țara noastră „a făcut foarte puține progrese pentru a implementa măsurile de prevenire a corupției în rândul parlamentarilor, judecătorilor și procurorilor”. Iar ne trag de urechi șmecherii din Occident, iar tremură tiriplicii de la București, obișnuiți să ia poziția ghiocelului când aud sirena Bruxellesului. Am rămas cam singurii care dau doi bani pe ce mai zice GRECO, asta în timp ce vesticii își văd nestingheriți de combinații, apărându-și cu dinții interesele.
Ne speriem degeaba, așadar. Dăm o prea mare importanță unei comisii în care nemernicia membrilor doare, iar ipocrizia pute. Într-o postare pe Facebook, magistratul Dana Gârbovan devoalează lipsa de valoare și importanță pe care o are GRECO, oferind drept exemplu chiar Olanda gălăgiosului Frans Timmermans (ex-prim-vicepreședinte al CE). Batavii refuză din 2013 să pună în aplicare o recomandare a GRECO și nimeni nu i-a mai condamnat ori sancționat în vreun fel! Este vorba despre o interdicție aplicată judecătorilor, care trebuie să aleagă între statutul de magistrat și cel de parlamentar; și în prezent, judecătorii olandezi pot face și chiar fac politică, fiind membrii ai Parlamentului! Ce atâta incompatibilitate între cele două calități? De la Haga și până-n Rotterdam nu există ANI! Acolo dictează doar banii!
În Olanda, judecătorul „van Karici” se pronunță asupra faptelor comise de politicianul „van Karici”! Pentru că vrea, pentru că poate, pentru că nimeni nu-l oprește! Asta înseamnă să fii mafiot: îți miroase urât corupția din România, strâmbi din nasul ăla pudrat când auzi de București, dar la tine acasă magistratul este și judecător, și politician. Dimineața își votează în Parlament ce lege are nevoie, iar după-amiaza dă fuga la Tribunal și se pronunță fix după cum îi dictează interesul!
Din păcate, prin România încă mai sunt destui sclavi ai Occidentului care cer implementarea de urgență și fără omisiuni a recomandărilor GRECO. Îi recunoști după coloana vertebrală din gelatină, merg aplecați când se intersectează deloc întâmplător cu stăpânul din Vest și manifestă o preocupare vecină cu paranoia pentru reformele din sistemul judiciar; sunt pupătorii de moaște bruxelleze care vorbesc de desființarea Secției speciale de investigare a magistraților și cer aplicarea codului de conduită pentru parlamentari, sunt aceia care critică absența progresului în privința reglementării activităților de lobby și se dau de ceasul morții pentru CPC și CPP, dar nu zic nimic de lipsa infrastructurii rutiere (și de orice fel), puțin le pasă că vecinii noștri se dezvoltă, iar România bate pasul pe loc, în discursul lor preamăresc cătușele și deplâng soarta multinaționalelor (oprimate de „Ordonanța lăcomiei”).
Ce nu înțeleg aceste metrese este următorul lucru: și dacă implementează toate recomandările GRECO, PECO and so on, România tot statut de colonie va avea în ochii UE. De fiecare dată ni se vor găsi alte și alte bube, trăiască în veci Europa cu două viteze!