Comisia de ancheta a prezidentialelor din 2009 a inregistrat primul efect pozitiv: i-a pansat ranile lui Mircea Geoana.
S-a prezentat la Comisie cu ”inima deschisa” si cu speranta ca i se va inchide rana capatata dupa topaiala din 2009 iar asteptarile i-au fost indeplinite, audierea sa a fost una ”terapeutica”. Desi recunoaste ca a reusit cu greu sa depaseasca o situatie care ”ar fi innebunit orice om”, Geoana nu are suficient sange in instalatie pentru a-i acuza pe colegii pesedisti tradatori nici macar acum, dupa trecerea a opt ani de la eveniment plus excluderea sa din partid. Las din fire (apucatura tradusa de el drept ”diplomatie”), Geoana s-a ferit sa faca ”procese de intentie unor oameni inainte sa existe elemente substantiale” si a aruncat totul doar in carca lui Traian Basescu si a ”sistemului” pastorit de acesta.
Asta desi Victor Ponta insusi a declarat public ca nu a votat cu Geoana in 2009 iar tradarea cauzei prezidentiabilului PSD de catre mai multi ”baroni” social-democrati (un exemplu celebru este Radu Mazare) este de asemenea de notorietate. Punerea la adapost fata de fostii colegi pesedisti nu l-a ajutat cu nimic pe Geoana in fata lui Traian Basescu. Care a decretat scurt ca fostul lider PSD a pierdut alegerile ”nu numai de prost”, dar si din cauza ”staff-ului indoielnic”. Concluzia: Geoana il acuza pe Basescu de conducere dictatoriala si Basescu pe Geoana de prostie, iar rolul nostru nu e sa ii contrazicem.