La momentul cand s-a facut tragerea la sorti, si echipa Belgiei a fost aleasa de sansa in Grupa G impreuna cu Anglia, Tunisia si Panama, un vecin, mare microbist, mi-a spus: „Frate-miu, a dat norocul peste belgieni, fiindca doar cu englezii de-or avea ceva de furca, in rest vor castiga la scor!”.
Vazand grupa cu pricina, mi-am zis si eu cam acelasi lucru, si realitatea a confirmat pronosticul. Dupa ce i-a spulberat pe cei din Panama cu 3-0, sambata dupa pranz, intalnind trupa Tunisiei, „dracii rosii”, cum le zic fanii lor, au invins, dupa un joc in forta, cu 5-2. M-au surprins daruirea si insistenta belgienilor, si mai ales darzenia cu care au luptat pentru fiecare minge, chiar si atunci cand conduceau cu scorul de 4-1. Meciul nu are cine stie ce istoric, dar important este ca europenii, despre care se spune ca s-au antrenat mai tot timpul, din motive psihologice, in preajma campiilor de la Waterloo ‒ unde stim ce a patit Napoleon! ‒, s-au calificat in optimile competitiei. *La ora cand englezii isi beau ceaiul, pe arena din Rostov, Mexicul a intalnit echipa Coreei de Sud. Plini de avant, baietii cu ochi oblici s-au angajat cu toata forta intr-o disputa care ne-a determinat intru inceput sa credem ca pot iesi victoriosi. Mexicanii au ripostat, si Cerul le-a aranjat un penalty, transformat de Vela. In repriza a doua, lucrurile au stat cam la fel, coreenii nu si-au pierdut curajul si speranta, dar Chicharito inscrie golul al doilea. Era minutul 66, asiaticii se dezumfla un timp, dar spre sfarsit se regasesc si intreprind cateva atacuri, unul dintre ele dand roade in prelungiri, cand timpul, deja epuizat, le refuza sansa egalarii. Partida se termina cu victoria mexicanilor (2-1), rezultat care le promite accederea in optimi. *Meciul cel mai important al zilei i-a avut drept protagonisti pe nemti si suedezi. Tancheta germana a invins pana la urma ambitia si jocul bun al suedezilor, extrem de tenace in a-si apara sansele. Chiar daca in prima repriza elevii lui Löw au arestat mingea peste saptezeci la suta din timp, nordicii au facut ce-au facut, si la unul dintre contraatacurile lor taioase au inscris prin Toivonen (minutul 32), speriindu-si la culme adversarul. Cafeaua primita la pauza le-a varat in sange nemtilor energie si parca o viteza in plus, astfel ca in minutul 48 Reus aduce egalarea. Jocul se echilibreaza, suedezii reusesc sa mai hartuiasca de cateva ori reduta germana, dar, cu toate ca au vreo doua ocazii extraordinare, care sporesc tensiunea si dramatismul partidei, scorul ramane acelasi. Spre sfarsit, urmasii teutonilor dovedesc o forta si o capacitate de lupta iesite din comun, si in pofida faptului ca raman in zece oameni, prin eliminarea lui Boateng, castiga intalnirea multumita reusitei lui Kroos, din lovitura libera, petrecuta in chiar ultima faza a partidei (minutul 95!). In sfarsit, nemtii isi schimba expresia din plans in ras, iar suedezii, pe buna dreptate, iau masca frustrarii. Arbitrul polonez Marciniak, despre care se spune ca in perioada cand juca fotbal de performanta era rau din cale-afara, umbland deseori la arsicele adversarilor, a condus jocul cu destula ingaduinta, lasandu-i uneori pe combatanti sa-si controleze gambele, fara a le arata vreun cartonas. Ca o observatie, nici in meciul acesta „masina infernala” VAR (cica, de videoarbitraj!), cum o numesc eu, nu a fost luata in seama cand unul dintre fundasii germani l-a luat pe sus pe un suedez. Cu acest rezultat, nemtii isi spala rusinea patita in partida cu Mexicul si isi trec in cont trei puncte extrem de valoroase, la care daca eventual vor mai adauga tot atatea din meciul impotriva Coreei de Sud ei ar putea accede in optimi.
