Mazen Rifai este jurnalist si scriitor sirian, cu doua carti publicate in Romania. Este corespondent pentru Kuweit in Romania, iar dupa vizita presedintelui Bashar al-Assad la Bucuresti, a fost numit reprezentantul agentiei siriene SANA. A fost primul reprezentant al regimului in Romania care s-a distantat de pozitia oficiala a Guvernului sirian.
In „pamantul nimanui”, „tradator de tara”
A fost un sustinator al presedintelui Bashar al-Assad. La inceputul anului 2012, a vazut insa ce se intampla cu adevarat in tara sa, dincolo de „perdeaua de fum” a informatiilor oficiale. Adevarul era ca „primavara siriana”, izbucnita in 2011, era reprimata de regim cu cruzime. Mazen Rifai a inceput sa se gandeasca pe cine sprijina si mai ales de ce?! „Imi era tot mai clar ca regimul a pornit pe o cale a distrugerii si a baii de sange. Un guvern nu poate ataca cu bombe si artilerie grea orasele, cartierele populate de civili. Sub niciun motiv. Armata trebuie sa aiba un singur scop: sa apere poporul, nu un regim.” Si-a exprimat aceste pareri si in fata oamenilor regimului din Romania. A fost imediat izolat. Nici la opozitia siriana din Romania nu a gasit intelegere la inceput, fiind considerat inca „omul regimului”. Daca tot se afla in pozitia ingrata in „pamantul nimanui”, intre regim si opozitie, a incercat sa-i convinga pe primii sa porneasca un dialog cu cei care se declarau in opozitie. Nu numai ca a fost refuzat, dar s-a ales si cu eticheta de „tradator de tara”.
Atacat de oamenii regimului
„Alegerea mea de a ma distanta de regim nu a avut motive politice sau economice. Doar un principiu al umanitatii: nu ridici arma impotriva civililor! Am lasat functie si bani pentru acest principiu elementar al oricarui regim care nu se vrea dictatorial”, spune Mazen Rifai. Pentru acest „principiu elementar”, a fost atacat de oamenii regimului din Romania, care au incercat sa-l denigreze, sa-l compromita, plus amenintari pe Internet, fara sa poata stabili exact sursa. I s-a transmis sa nu indrazneasca sa puna piciorul in Siria, ca numele lui este pe lista neagra, va fi arestat de pe aeroport. Mazen Rifai infiintase agentia ANA-NEWS, singurul site cu stiri la zi din lumea araba, privind relatiile cu Romania. Dupa ce site-ul a fost atacat de mai multe ori, i-a fost „clonat”. „Pe site-ul clonat apar numai mizerii, despre oamenii din opozitie si cei care indraznesc sa spuna adevarul despre ce se intampla in Siria”, spune Mazen.
„Revolutia a castigat in Siria”
In contextul in care marile puteri nu sunt in stare sa-l determine pe Bashar al-Assad sa nu-si mai bombardeze, ucida, mutileze poporul care nu-l mai vrea presedinte, Mazen Rifai considera ca revolutia a castigat in Siria. „Da! A castigat de mai bine de un an. A schimbat radical mentalitatea militara totalitarista, in primul rand. Regimul a aflat ca nu poate controla tara cu propriile arme, indiferent cat sunt de puternice. Nici cu proprii militari. Regimul a fost nevoit sa importe luptatori, din Liban (Hezbollah), din Iran (membri ai Garzii Revolutionare), Coreea de Nord, Rusia. Nu mai are incredere in proprii militari si nici nu mai poate recruta. Bashar s-a transformat dintr-un „jucator” in regiune, in „cel jucat”. Siria era banca lui de credit nelimitat. Acum, se autoconsuma si imprumuta nelimitat. Si-a pierdut oamenii de valoare care-l spijineau, intelectualii. Regimul nu mai e o sursa de putere, ci e ca un bolovan, pe care multi vor sa-l inlature. Inainte, Bashar avea de partea lui oameni care-l iubeau si oameni care se temeau de el. Acum a ramas doar cu cei care se tem pentru soarta lor. Acum, incearca disperati sa fure revolutia, cheama la dialog, se prefac ca stau la masa cu marii lideri ai lumii, dar pentru asta dau tot, au dat armele chimice, arme strategice, au dat gazele rusilor, cat mai stau la putere vand tot, doar sa cumpere imagine. E un regim care-si da ultima suflare.”
„Salvati copiii sirieni, e tot ce se mai poate face!”
Cum vede totusi un jurnalist cu experienta, care cunoaste si mentalitatea regimului, ca se va incheia razboiul lui Bashar cu propriul popor? „Nu mai este la indemana sirienilor. Totul se rezolva in afara, dupa cum dicteaza interesele tarilor care negociaza, calcand pe cadavrele poporului sirian. Principiile umanitatii nu mai exista! Tot ce mai pot face sirienii, ma refer la cei din afara, este sa incerce sa usureze suferinta poporului care indura zilnic atacurile armatei regulate. Ca om, ca jurnalist si ca sirian, nu am decat un apel, din tot sufletul: Salvati copiii sirieni! Salvati ce a mai ramas din ei! In rest, Dumnezeu! Nu cred ca exista o familie de sirieni care sa nu aiba in acest moment morti, raniti, unii cu handicap, detinuti. Care n-au pierit cu totul. Macar sa ne unim eforturile sa salvam copiii sirieni.”
