In loc sa profite de decizia istorica a Elvetiei de a renunta la secretul bancar si fiscal si de a face schimburi automate de informatii privind in conturile financiare ale contribuabililor cu alte state, ANAF, cu un sistem IT la pamant, tropaie in forta pe la usile intreprinzatorilor de buna credinta si ii cauta la impozite pe fotografii si lautarii de la nunti.
In schimb, slaba miscare dupa ce Administratia Fiscala Federala (Federal Tax Administration – FTA) din Elvetia a anuntat ca la sfarsitul lunii septembrie a efectuat primele schimburi de astfel de date, informatii care permit autoritatilor sa verifice daca acesti contribuabili au declarat corect conturile financiare din strainatate si sa descopere eventuale cazuri de evaziune. FTA inregistreaza date de la 7.000 de banci, fonduri de investitii, companii de asigurari si alte institutii financiare si le trimit autoritatilor, asta pentru ca Elvetia era bastionul secretului bancar si fiscal si refugiul bogatasilor straini care isi feresc averile de autoritatile din tarile lor. ANAF a incercat prin 2015 sa verifice 50 de romani cu conturi in Elvetia pentru a vedea ce diferente exista intre sumele de acolo si cele declarate la Fiscul romanesc, dar asta numai dupa scandalul in care a fost implicata HSBC Private Bank ( filiala elvetiana a bancii britanice HSBC), banuita ca a ajutat peste 100.000 de persoane (din care 200 de romani) si companii din peste 200 de tari sa pacaleasca autoritatile fiscale. Pe de alta parte, Elvetia a pus capat secretului fiscal, insa nu si cu Romania, tara noastra, alaturi de Cipru, este exclusa pentru moment din aceste schimburi deoarece nu indeplinesc inca normele internationale in materie de confidentialitate si securitate a datelor. Atunci de intoarcem de unde am plecat, in conditiile in care si ANAF si Ministerul Finantelor parca au alte preocupari. Intr-o evaluare privind acordurile si standardele internationale OECD se mentiona ca, spre deosebire de alte jurisdictii (inclusiv Elvetia), Romania nu isi notifica contribuabilii atunci cand acestia fac obiectul unei cereri de informatii fiscale si financiare din partea unui alt stat si nici nu le da posibilitatea de a contesta respectivele cereri pe cale administrativa sau in justitie.