Fara doar si poate, gestul Gabrielei Firea de a o declara pe Simona Halep „Cetatean de onoare” al Bucurestiului nu poate fi decat apreciat. A facut ce ar fi facut orice primar de bun-simt, in spiritul respectului.
Evident, in asemenea situatii conteaza mai putin cum te descurci, si mai mult ce faci. In capcana asta a cazut si primarul Capitalei. Premierea Simonei Halep chiar a fost prilej de bucurie. Din pacate, umbrita de huiduielile gastilor sorosiste strecurate printre cei 20.000 de admiratori. Nu au detinut superioritatea, erau prea putini, dar s-au plasat strategic, mizand pe mimetismul multimii. Si chiar asa s-a intamplat, s-a luat unii dupa altii pana la o huiduiala totala. Daca ceremonia s-ar fi desfasurat la sediul Primariei Bucuresti, altfel ar fi stat lucrurile. Alde Badita si chilotarii care il acompaniaza in permanenta nu ar fi ocazia sa faca vreo miscare. Ce vina are, totusi, Simona Halep ca tara a ajuns sa fie divizata de Iohannis si ca singura forma de manifestare a opozantilor este huiduiala? Se vedea pe ochii ei ca nu intelegea nimic din ce i se intampla pe Arena Nationala. Poate ca Gabriela Firea a mai vrut un spor de imagine. Poate. Dar cu ce pret? Poate a fost sincera si onesta in atitudinea ei. Poate. Nu am gasit motive sa combat asta. Dar rezultatul a fost acelasi. Daca nu o premia pe Halep, era la fel de huiduita in presa. Cand a facut-o, a fost huiduita live. E vreo diferenta? Chiar sa nu fi stiut ca sorosistii din #rezist vor profita de ocazie pentru a-si manifesta dispretul fata de aroganta ei pesedista, dupa cum i se reproseaza? Eu cred ca da, dar a riscat. Iar riscurile, dupa cum s-a vazut, se platesc. Numai ca, de data asta, a platit Simona Halep, exact asa cum nu merita. Si nici nu trebuia sa plateasca. A venit sa ne bucure si s-a ales cu huiduieli pe care nu i le-a tradus nimeni ca nu ii sunt adresate.