„Fight the Power”, coloana sonoră a anarhiei din SUA

Grupurilor violente care au cutreierat străzile americane în ultimele săptămâni nu le-a lipsit imaginația în privința cântecelor și sloganelor. Dar a dominat un sunet special: cel al muzicii negre “angajate”, semnată de „clasici” pentru generațiile tinere.

Rapperul californian YG, cunoscut deja pentru imnul său anti-Donald Trump în 2016, a lansat o nouă melodie, „FTP” (Fuck The Police), care a rezonat pe străzile din Los Angeles, când mii de protestatari s-au apucat de “revoluție” după moartea lui George Floyd. Dar ce înseamnă o galerie zgomotoasă fără spijinul social media- mai nimic. Pentru această ocazie, și în timp ce multe companii mari au îmbrățișat în mod deschis cauza anti-rasistă, mirosind profitul,  Spotify a creat o listă de redare „Black Lives Matter” cu 66 de piese care compun piese angajate de artiști de la James Brown la Beyoncé, relatează AFP. Și în compilația sa cu cele mai ascultate piese ale momentului, a apărut „Viral 50”,  se numesc clasici ai protestului, precum „The Revolution Will Not Be Televised”, de Gil Scott Heron. Moștenitorii lui Prince, originar din Minneapolis, unde Floyd a fost ucis, au lansat un clip al piesei „Baltimore”, scrisă de regretatul star pop în 2015, cu ocazia morții unui american negru, Freddie Gray, în mâinile poliției. Cântărețul de folk Leon Bridges a publicat „Sweeter”, o “meditație la rasism”. Elevii sunt învățați (îndoctrinați?) că muzica neagră este „sound of America” încă din anii 60, când blues-urile au alimentat mișcarea Drepturilor Civile, în frunte cu Martin Luther King. Ea a jucat rolul de ambasador și reprezentant al culturii negre, spune Fredara Hadley, profesoară de etnomuzicologie la Juilliard School, New York. Din același oraș este și bateristul de jazz Kendrick Scott, el a compus recent o piesă instrumentală în care înregistrarea ultimelor cuvinte ale lui George Floyd se amestecă cu vocea protestatarilor care îi scandau numele – digitalul face minuni. Ce uită se le explice tinerilor anti-rasiștii de azi e faptul că muzica neagră nu instiga la violență, teroare și distrugere, dar o face acum mișcarea paramilitară „Black Lives Matter” și “Antifa”, iar noii fani sunt hipnotizați pe rețelele de socializare. Militanți care vor să distrugă lumea actuală și valorile ei. Treaba cu muzica neagră nu este un argument, mai protrivită aici ar fi „Internaționala”, fredonată și de Ceaușescu în fața plutonului de execuție.