Omenit cu un nou os de ros, Adrian Tutuianu a uitat pe loc de pica pe care i-o poarta lui Liviu Dragnea.
Un memento potrivit si succint pentru cazul Tutuianu este clasica formulare: ”mare om, mare caracter”. Pe scurt, Adrian Tutuianu a dat uitarii rusinosul sut primit in fund, in calitate de ditamai ministrul Apararii, de la liderul Dragnea imediat dupa ce a fost numit vicepresedinte al Senatului. ”Am relatii corecte cu domnul Dragnea. Eu sunt parte a unei echipe, numita PSD. Deci eu sunt membru PSD, imi fac datoria acolo unde trebuie sa mi-o fac”, a decretat Tutuianu imediat dupa inaltarea sa in noul rang. ”Propunerea de a fi vicepresedinte a venit din partea conducerii partidului si am luat-o ca pe o sarcina, si nu ca pe un beneficiu sau o reparatie facuta in vreun fel”, a incercat fostul ministru si actualul vicepresedinte al Senatului sa alunge roiul de muste care-i zbarnaie pe chelie. Nu a reusit decat sa cada in penibil dar asta e, omu’ a incercat.
”Dizidentii” politici, potoliti cu un nou ”ciolan”
Rau este ca Tutuianu nu este o exceptie. De fapt, el face doar ce au facut zeci (sute?) de politicieni inaintea lui, atat de la PSD cat si din restul partidelor. Odata matrasit dintr-o functie, politicianul roman stas mesteca in barba toti dumnezeii sefilor care l-au debarcat si se alatura grupului dizidentilor – nelipsit din orice partid. Daca are ceva ”cojones” in dotare, acuza public conducerea partidului de nerespectarea regulilor, a statutului si a principiilor, de conducere discretionara etc. Daca insa conducerea cu pricina (cum ar fi Liviu Dragnea in cazul Tutuianu, de exemplu) decide sa inchida gura ipochimenului cu un nou ”ciolan”, dizidentul isi inghite brusc acuzatiile si tace mai ceva ca Iohannis. Optional, se poate face de cacao, ca Tutuianu, plangandu-se de noua ”sarcina” cu care partidul l-a impovarat. Aceeasi Marie cu alta palarie politica se perinda inca din anii ’90 pe scena noastra politica. Fiind vorba de un fenomen generalizat , care nu depinde de culoarea politica, este inutil sa ne tot intrebam, ca prostii, de ce merge tara din sant in sant pentru ca raspunsul e clar: avem politicieni de doi bani, fara caracter si mediocri in cel mai bun caz, traseisti politici prin definitie si interesati doar de parvenirea lor.
