Pe măsură ce trece timpul, subiectul alegerilor anticipate se patinează și începe să scoată la suprafață incapacitatea liberalilor de a guverna. Au vrut puterea, au luat-o, dar nu știu cum să o folosească. Situația în care se află este similară cu cea a Conveției Democrate din 1996, care se lăuda cu cei 11.000 de specialiști. Singura ei realizare palpabilă de atunci a constat în întărirea PSD și determinarea acestuia să preia încă o dată guvernarea. Acum, liberalii nu pregetă să-și laude guvernul, dar uită că au fost dați jos de la putere tocmai pentru nepricepere. Plusează, în continuare, pe alegerile anticipate, deși șansele lor de a modifica arhitectura Parlamentului sunt tot mai mici.
Lumea a început să înțeleagă că anticipatele nu reprezintă o soluție de redresare a țării. Cu o structură parlamentară majoritar liberală România nu are șanse prea mari să evolueze. Tonul a fost dat de Klaus Iohannis, care s-a ghidat după sondajele de casă. Și tot atunci i-o fi venit, probabil, și ideea alegerilor înainte de termen, pentru a acapara toată puterea în stat. Un procentaj de 45% în favoarea liberalilor ar fi fost grăitor dacă aceste alegeri s-ar fi desfășurat într-un timp foarte scurt. Însă, după cum merg lucrurile, sorții de izbândă sunt tot mai mici. Apoi, nimeni nu garantează că procentajul își va menține aceeași valoare încă șase, opt, nouă luni, când anticipatele ar putea avea loc.
Ce rezolvă?
Gafele monstruoase în actul de guvernare sunt de natură a diminua simțitor încrederea românilor că sunt conduși bine. Cele 25 de ordonanțe adoptate în noaptea dinaintea demiterii guvernului, fără avizele necesare, arată, de fapt, incapacitatea liberalilor de a înțelege imperativele momentelor prin care trec. A încerca să îngrașe porcul în ajun, cum se spune, a fost singura soluție pe care au găsit-o, iar aceasta a fost taxată după cum era de așteptat. Mai mult, nimeni din guvernul Orban nu a fost capabil să explice în ce consta urgența acestor ordonanțe, alta decât interesul de a-și sui, peste noapte, sacii în căruță. Și lucrurile nu se opresc aici, pentru că însăși ordonanța privind alegerile anticipate a fost pur și simplu desființată de Consiliul Legislativ.
Nu numai că nu avea avizele necesare, dar a fost trimisă exact la data în care, demis fiind, guvernul nu mai avea voie să o facă. Acesteia i se adaugă și alte ordonanțe pe care Avocatul Poporului le va trimite CCR pentru a constata lipsa lor de constituționalitate. Evident, rezolvarea tuturor conflictelor generate de ilegalitatea ordonanțelor necesită timp îndelungat, astfel că ne trezim cu alegeri anticipate chiar în buza alegerilor normale, la termen. Și atunci, te întrebi ce rezolvă acestea, de fapt?
Alegeri pentru a pierde puterea
Artificiile la care PSD poate apela sunt și ele de natură a împinge data în imediata vecinătate a alegerilor la termen. Pe de altă parte, se anunță zile negre pentru liberali. Atât PSD cât și Pro România dau de înțeles că este doar o chestiune de zile până la realizarea unei alianțe care să dea peste cap planurile partidului condus de Ludovic Orban.
Și atunci, eforturile lui Iohannis de a avea și Parlamentul lui se dovedesc zadarnice, căci liberalii tot nu vor avea puterea de decizie. Preocupați de respingerea propriului guvern și de negocierile cu alte partide pentru ca acesta să nu primească votul de încredere, liberalii sunt și aici depășiți de evenimente. O alianță de genul PSD-Pro România, chiar și cu ALDE, dacă sunt lăsate orgoliile celor trei tabere la o parte, ar putea deveni o forță care să atragă și alți senatori și deputați. În aceste condiții, strădaniile cuplului Iohannis-Orban capătă valențele unui banc din seria umorului negru. Organizează alegeri anticipate tocmai pentru a pierde puterea.
D-ale carnavalului
Dincolo de toate acestea, devine tot mai evident că alegerile anticipate sunt doar un pretext pentru a trage de timp la guvernare. Orban și le dorește, de fapt, pentru că nu are bani din care să satisfacă dublarea alocațiilor pentru copii și creșterea punctului de pensie de la 1 septembrie.
Declarațiile ministresei Violeta Andrei, că există bani pentru creșterea cu 40% a pensiilor, nu pot fi luate în considerare. Până ieri, nu erau, acum sunt. Asigurările ei privind respectarea obligațiilor asumate prin lege sunt mai degrabă demne de luat în râs, cel puțin atât timp cât ideile ei despre Muncă și Protecție Socială sunt puține. Și proaste. La fel ca ale lui Orban despre guvernare. Cred că nu va trece mult timp pentru a vedea singur că de alegeri anticipate era nevoie tocmai pentru că nu se pot ține. Un carnaval caragielesc din care nu poate evada.
