Pe voluptuoasa Elena si nesatulul George i-a legat o superba poveste de dragoste. Si politica, si de afaceri. Grea ca un camion cu aur. Era sa scriu un camion cu spaga. O iubire stralucitoare ca geamurile hotelului Kronwell.
De ce musai Kronwell, hotelul brasovean? Pentru ca, daca Elena Udrea nu exista, hotelul nu-si gasea locul pe asfaltul din Brasov. Doar ea hotara la Ministerul Turismului si Dezvoltarii de-nu-stiu-ce-fel. Si, ca sa i se faca loc hotelului, primar trebuia sa fie cineva ca Scripcaru. Sau chiar Scripcaru. Norocos, primarul a fost ochit, nu invers, de firma care detine acum hotelul Kronwell, dar care atunci se cam tara pe tapsanul afacerilor. Arata ca o Joiana cu coastele iesindu-i prin piele. Impresionat si altruist, Scripcaru a decis sa puna Joiana pe picioare. I-a adus iarba high class, dar nu inainte de a reconfigura ordinea actionarilor de la iesle, conform Codului de management al vacii. Manager a ajuns prietenul lui Scripcaru. Apoi, i-a facut rost de ajutor de la Stat de 3,6 de milioane de euro, sustinand ca era o vita strategica din staulul local. Nu al lui, caci el nu se baga in combinatii care atrag atentia procurorilor de la DNA. Intentia lui, de a munci fara rasplata in folosul Joianei, a fost una pe care fostul ministru de Finante, Gheorghe Ialomitianu, si-a insusit-o rapid, in virtutea disciplinei de partid.
Acelasi partid in care Elena Udrea nu dadea socoteala decat ei insasi. Pana si CEC Bank, filiala Brasov, a sarit in ajutorul Joianei cu vreo15-16 milioane de euro, in cateva reprize. E ca la orice banca, te duci si ceri 16 milioane de euro, iar banca se repede sa ti-i dea, nu? Nu e vorba de vreo relatie de blatuiala intre banca si client, fie el patron pe bune sau interpus, de trafic de influenta si de impresie artistica folosind nume sonore. Eu cred ca la mijloc nu a stat decat iubirea primarului cu necuvantatoarea Joiana. Aoleu, ce-am scris? Acum, ca lui Scripcaru i-au iesit vorbe ca afacerea, de fapt, i-ar apartine si ar vrea sa o vanda. e numai din vina lui. Trebuia sa ia spagi cat cuprinde, sa ciordeasca la greu, ca mai toti primarii. Si nu mai maraia niciunul. Nesabuit om, zau asa. Se duce tara de rapa cu cinstitii astia care nu vor sa puna mana pe bani.