Falsitatea unui presedinte

Cat de mare trebuie sa fie disperarea lui Iohannis de a nu rata al doilea mandat la prezidentialele de la sfarsitul toamnei? Ce ar avea de pierdut daca se retrage? Nu ma gandesc la jucariile puterii, de care este indragostit. Masini blindate, garda personala, defilarile garzii de onoare, decoratii, bai de multime, concedii luxoase si maximum patru zile pe saptamana muncite. Apoi, dosarele printre care a facut slalom, ajutat de cetateni din justitia a naibii de independenta, sunt moarte si ingropate. Nu le redeschide nimeni, sa nu ne facem vise. Libertatea sotiei, anchetata pentru uz de fals? Pai nu am stabilit ca justitia e independenta?

Iohannis are totusi ceva pe cuget, altfel nu se explica inversunarea lui de a castiga. Nu gust povestile lui cu dragostea de tara si nici declaratiile lui patriotice. Le-as crede numai daca ne-ar spune si despre ce tara este vorba. Se vede cu ochiul liber ca trebuie sa castige cu orice pret, de parca ar fi silit la asta, de parca mandatul lui ar face parte dintr-un plan ce trece dincolo de granite.

Iohannis omniprezentul

Gesturile lui din ultima vreme denota o anume indarjire de a iesi in fata, de a fi vazut, de a recupera teren. Asta, dupa ce patru ani si jumatate s-a remarcat prin absenteism si o lentoare sfidatoare a deciziilor. Iohannis cauta acum sa se faca remarcat, indiferent de ocazie. Inaugurari de evenimente lipsite de culoare, vizite pe te miri unde, intalniri cu te miri cine, lansari de carte si alte banalitati fabricate doar sa-l scoata la vedere si sa-l impuna, pe cat se poate, in memoria colectiva.

Klaus Iohannis vrea sa devina un reper, asta e limpede. Nu stiu de ce abia acum. Poate or avea expertii in imagine si in comunicare niste explicatii, dar eu raman la convingerea ca doar apropierea alegerilor a determinat toata miscarea si agitatia asta cu un Iohannis omniprezent.

Rugaciune sau petrecere?

Vizita Papei Francisc a fost cel mai bun prilej pentru presedinte de a iesi in linia intai. Sigur ca protocolul, in asemenea momente, este foarte strict si pretentios, in egala masura. Nu iti poti ignora oaspetele, mai ales unul de anvergura Inaltului Pontif, care trebuia insotit peste tot. Am crezut ca voi vedea un Iohannis ceva mai spasit, coborat la nivelul modestiei Papei Francisc. Eroare! Papa a preferat o Dacia Logan, masina populara a romanilor, timp in care fostul primar ajuns presedinte cred ca nici n-a conceput ca ar putea merge cu altceva decat cu Mercedesul lui blindat. Atat cat am putut, l-am urmarit pe Klaus Iohannis cu atentie. Nu stiu cat o fi fost de patruns de semnificatia actiunilor la care a participat, poate o fi credincios, nu contest, desi pentru mine credinta este un act de intimitate. L-am vazut rugandu-se, statea cu mainile impreunate. Dar l-am vazut si la intrarea in Catedrala Sfantul Iosif. Nu avea smerenia omului venit la rugaciune, nici sobrietatea momentului, ci zambetul celui venit sa mai faca o baie de multime sau sa bea o bere.

Atat el cat si sotia faceau bucurosi cu mana, iar gestul lor spune totul. Sa-l fi vazut pe Dumnezeu?

O simpla intrebare

Iohannis mai are si alte gesturi prin care sa impresioneze. Patru copii au fost luati de viitura din prispa casei, in Prahova. Trei au fost gasiti. Morti. Presedintele a trimis condoleante. Frumos, nu ai ce sa comentezi. Dar, in aproape cinci ani de mandat, nu sunt singurii copii care au disparut in tragedii. Unii au murit inecati in fantani, altii au ars de vii in casa, altii au fost omorati de parintii betivi si nebuni. Drama e tot aia, caci copiii sunt nevinovati, dar numai acum Iohannis recurge la un gest de atentie. De ce? Pentru ca are nevoie de imagine inainte de alegeri? Nu e o acuzatie, doar intreb.

Morti la datorie

Un politist din Timis a murit la datorie, impuscat de un infractor dement, inca neprins. Klaus Iohannis s-a implicat imediat, cerand arestarea vinovatului si trimiterea lui in fata justitiei. Da bine la prostime sa se vada cum cere el politiei sa-si faca datoria si sa-l prinda pe nenorocit. Adica? Fara interventia lui politia ar fi stat cu mainile in san?

Presedintele trimite insa familiei si un mesaj de condoleante si de imbarbatare. Sigur ca e un gest elegant, dar pana acum? In 2017, Sorin Vezeteu, agent sef la Politia Transporturi Feroviare Suceava, moare dupa ce a fost injunghiat de 40 de ori de un borfas. O sotie ajunsa vaduva si doi copii ramasi fara tata. Iohannis era si atunci presedinte, dar nu era campanie electorala. Bogdan Gigina, agent de politie, moare si el in timpul serviciului, cand il escorta pe Gabriel Oprea. Iohannis era presedinte, dar nu am auzit sa fi transmis condoleante familiei. Gheorghe Ionescu, zis „Dulau”, agent sef principal la Politia Rutiera moare luat pe bot de un turc ce gonea nebuneste prin Bucuresti. Iohannis era presedinte, dar nu era campanie. Mai sunt politisti morti prin tara de cand Klaus Iohannis este presedinte. Cate familii or fi primit condoleante din partea lui? Nu acuz, doar ma gandesc.