Revolutia siriana implineste trei ani la 18 martie. Intra in al patrulea. Rezistenta poporului sirian se datoreaza si unor artisti indragiti, cum este Alaa Hasoun, din Maaret El Noman, provincia Idlib, care pastreaza spiritul viu al revolutiei.
Nu pot sa nu ma intreb, mereu si mereu, cum de rezista acest popor la atata durere, atata moarte, atata umilinta, atata uitare a intregii lumi? Pentru ca lumea l-a uitat. Sunt vremuri tulburi, pamantul isi schimba polii puterii iar duhul razboiului a scapat din sticla si alearga bezmetic sa-si gaseasca un stapan, care sa-l supuna, pe el si pe nebunii presedinti ce conduc satanic, crezand ca daca imprastie moarte si teroare pot supune libertatea.
Martiri, martiri, trei ani de martiriu
Poporul sirian, asa cum l-am cunoscut eu, nu poate fi supus. Timp de trei ani, si-a ingropat martirii ucisi in bataie in beciurile Securitatii, striviti sub daramaturi, ucisi de obuze, de gloante, de bombe, de butoaie cu TNT, de bombe cu fragmentare, de arme chimice, ucisi de foame… ucisi! Timp de trei ani poporul sirian a ingropat martirii ucisi in lupta inegala cu armata lui Bashar al-Assad, martiri care si-au dat ultima suflare cu zambetul pe buze, impacati ca au facut ceea ce trebuia. Impacati ca au luptat pentru libertate. Timp de trei ani, poporul sirian s-a culcat noaptea fara sa stie daca se mai trezeste dimineata si cine s-a trezit si-a inaltat glasul catre Dumnezeu, multumind pentru ca l-a mai ingaduit pe pamant. Cum a rezistat acest popor, trei ani, zi de zi, noapte de noapte, bombardat, mitraliat, atacat cu toate tipurile de arme? Cum rezista fara alimente, fara apa curenta, fara electricitate? Rezista pentru ca nu uita. Nu uita ce a vrut acum trei ani, cand a iesit in strada. Nu uita cum vrea sa traiasca, liber, fara discriminari religioase, etnice si alte aberatii ce-si fac cale pe un front unde toti isi vara coada, dar nimeni nu ajuta din inima, din spirit umanitar, din principii umaniste, din orice ar avea legatura cu calitate dumnezeiasca de om.
Alaa, in strada, alaturi de popor
Iar pentru ca acest popor nu se prabuseste in disperare, nu renunta la idealurile sale, nu poate fi ingenunchiat prin teroare este si meritul barzilor revolutiei, cantaretilor si activistilor, care mentin, in permanenta, spiritul viu al revolutiei, al sperantei in victorie. Fiecare zona are barzii sai. In nord, in orasul Maaret El Noman, provincia Idlib, sufletul manifestatiilor stradale este cunoscutul cantaret Alaa Hasoun, nascut la 1 octombrie 1983. L-am cunoscut in luna iulie anul trecut, cand am petrecut cinci zile in acest oras. Alaa era, inainte de revolutie, un artist de succes, era invitat la spectacole si festivaluri in alte tari. „Lucram in domeniul muzical, faceam ceea ce-mi placea si viata mea era vesela, pentru ca eram tanar”, isi aminteste Alaa. Insa, atunci cand oamenii au iesit in strada sa ceara dreptate si libertate, Alaa a constientizat imediat ororile regimului dictatorial si a devenit glasul poporului. A participat la revolutie, „a cantat revolutia, a cantat libertatea”, cum spune el.
„Nu obosesc strigand, cerand libertate. Versurile cantecelor mele sunt scrise de poetul Abu Ilias Elmaari, iar compozitia instrumentala ii apartine lui Zaher Albash. Si eu compun linia melodica. La inceputul revolutiei a fost foarte greu. Treceam de la viata vesela, plina de muzica, in care, tanar fiind, nu prea imi faceam griji, la o realitate extrem de dura. Eu si un grup de tineri organizam demonstratii, participam la manifestatii, si am intrat in colimatorul Securitatii. Am pierdut prieteni, unii au fost ucisi, unii arestati, altii au trebuit sa fuga”, isi aminteste Alaa. Cel mai greu pentru barzii revolutiei este faptul ca nu pot difuza cantecele lor revolutionare pe un post de radio national, sa ajunga la oameni, sa-i imbarbateze, sa jeleasca impreuna martirii si sa spere impreuna in victorie. Si acum, dupa trei ani, este la fel de greu sa inregistreze un cantec si sa-l difuzeze. „Avem nevoie de un studio de inregistrare, apoi am gasi modalitati de difuzare a cantecelor. Aceste melodii sunt foarte necesare pentru a pastra focul revolutiei, se adreseaza sufletului, constituie esenta rezistentei in fata unui opresor extrem de dur”, spune Alaa. Cel mai indragit cantec al lui, difuzat pe posturi din afara Siriei, cantat la toate manifestarile stradale impreuna cu oamenii, este „lam Elshahid”. Altul este „Ielaan Ruhak ia Hfez”.
„Ne dorim ca poporul roman sa ne sustina in lupta noastra pentru libertate”
De cand tatal sau a decedat, Alaa Hasoun a devenit intretinatorul familiei, fiind cel mai mare dintre frati. Lipsa totala a locurilor de munca, a banilor, transforma rolul de „intretinator” al familiei intr-un obiectiv imposibil de atins. Nici nu s-a casatorit, pentru ca ii este foarte greu, uneori imposibil, sa faca fata greutatilor de zi cu zi. Mi-aduc aminte ca, in iulie, cand am intrat in casa mamei sale, femeia a inceput sa planga. Si-a dus mana la gura si a plans cu lacrimi arse, aratandu-mi cina saracacioasa. „Ai venit in orasul nostru in sfanta luna a Ramadanului. O sarbatoare binecuvantata si generoasa, cand familia se aseaza la singura cina, plina de iubire. Ai intrat in casa noastra modesta chiar in prima seara a Ramadanului. Mama a fost foarte bucuroasa sa te aiba oaspete, dar, in acelasi timp, foarte suparata ca nu te-am putut trata cum se cuvine, cum isi trateaza poporul sirian oaspetii, mai ales in aceasta sfanta luna. Dar tu ai vazut ce este acum in Siria. N-avem curent de doi ani, cumparam apa de la puturi din zonele rurale, dar nu este foarte buna, in mare parte este contaminata. Nu avem servicii si nu avem bani ca sa cumparam cele de trebuinta. Cum sa onoram sfanta masa de Ramadan, in aceste conditii? Si tu stii cate bombardamente au fost, zi si noapte, foarte greu sa traiesti in astfel de conditii.” De trei ani, poporul sirian traieste in aceste conditii, uitat de lume, uitat de organismele internationale, neputincioase in a-i apara drepturile recunoscute la nivel international. Un copil sirian refugiat, rugat de profesor sa scrie ceva despre revolutie, a scris ca isi doreste ca atunci cand poporul va iesi victorios, sa se inchida granitele Siriei. „Singuri ne-am urlat disperarea, singuri sa ne strigam bucuria!” Alaa Hasoun transmite poporului roman un salut revolutionar si-i doreste tot binele din lume. „Asteptam sprijinul poporului roman pentru poporul sirian care-si doreste libertatea, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, o vom dobandi. Si va multumim in special dumneavostra, Adina Mutar!”
[youtube]CqaKHB-aORg[/youtube]
[youtube]wiA6ByH9pbA[/youtube]
[youtube]_PIOeDvNq9E[/youtube]
Accesati aici pagina de Facebook a lui Alaa Hasoun
