”Noul sultan”, cum il numesc adversarii sai, ar putea ramane la putere pana in 2019. Referendumul constitutional in care peste 51, 22 % din cetatenii turci au spus ”da” (iar 48,48 au fost impotriva) va pune in practica un regim prezidential croit pe ambitiile de putere ale lui Recep Tayyip Erdogan, liderul Partidului Justitiei si Dezvoltarii islamo-conservator aflat la putere de 15 ani.
”Am luptat impotriva dusmanilor nostri, am fost atacati de cei care aveau o viziune a lumii similara cu cea a cruciatilor. Dar am supravietuit. Nu ne vom apleca decat in fata locurilor noastre sfinte. In rest, in fata nimanui”, a declarat Erdogan. Felicitat de Donald Trump, liderul de la Ankara si-a sarbatorit victoria la palatul sau prezidential dar rezultatele scrutinului au fost imediat contestate de principalele doua partide de opozitie, CHP (social-democrat) si HDP (pro-kurd), care au cerut reunumararea voturilor. Misiunea comuna a observatorilor OSCE si a Consiliului Europei a estimat ca scrutinul ”nu a fost la inaltimea criteriilor europene”. Aceasta dupa ce Inaltul Consiliu electoral din Turcia (YSK) a considerat valide si buletine de vot fara stampila autoritatilor electorale. ”Sa stea in banca lor”, a comentat Erdogan temerile OSCE si ale Consiliului Europei. ”Nu vom acorda nici o atentie rapoartelor lor”. In plus, a anuntat organizarea unui nou referendum pentru a transa chestiunea continuarii negocierilor de aderare a Turciei la UE. ”Ne tin la usa de 54 de ani(…) UE ameninta sa inghete negocierile. La drept vorbind, aceasta nu este foarte important pentru noi. Sa ne comunice decizia lor!’, a declarat Erdogan. In plus, Consiliul national de securitate turc s-a pronuntat pentru prelungirea starii de urgenta cu inca trei luni ”pentru a asigura continuitatea masurilor de protectie a democratiei, statului de drept, drepturilor si libertatilor”. Peste 47.000 de persoane au fost arestate dupa ce starea de urgenta a fost decretata urmare a tentativei de lovitura de stat din iulie 2016.
Un superpresedinte
Referendumul de duminica va declansa cea mai drastica restructurare din ultimii 94 de ani din istoria politica a Turciei si a sistemului ei de guvernare, potrivit unui raport al centrului de analiza Brooking Institution. Viitoarele alegeri prezidentiale si legislative sunt prevazute pentru 3 noiembrie 2019. Printre cele 18 amendamente constitutionale aprobate duminica se arata ca, dupa revizuirea Constitutiei, presedintele va fi ales pentru un mandat de cinci ani, cu posibilitatea de a fi reinnoit o data, nefiind luate in calcul rezultatele din alegerile anterioare. Recep Erdogan ar putea ramane la putere pana in 2029, vand va avea 75 de ani. Postul de prim ministru va fi desfiintat iar ministri vor fi numiti de presedintele tarii, plus un numar (neprecizat) de vicepresedinti. Presedintele va numi si 12 din cei 15 membri ai Curtii Constitutionale si sase din cei 13 membri ai Inaltului Consiliu al judecatorilor si procurorilor insarcinat cu numirea si destituirea personalului din sistemul judicicar. Restul de 7 vor fi numiti de Parlament. Numarul parlamentarilor va trece de la 550 la 600 iar varsta minima a alesilor va cobori de la 25 la 18 ani. Seful statului va putea fi membru al unui partid dar si presedinte al unui partid. Presedintele va putea dizolva parlamentul si sa convoace (atat el cat si Marea Adunare Nationala) alegeri anticipate fiind insa necesar votul a cel putin 60% din deputati, alegeri anticipate care se vor desfasura atat pentru presedinte cat si pentru parlament. Seful statului va putea guverna si prin decrete si va putea proclama starea de urgenta, fara aprobarea cabinetului. Daca presedintele este acuzat si suspectat de un delict, parlamentul ar putea cere o ancheta dar numai cu o majoritate de trei cincimi. Dincolo de numirea magistratilor, Erdogan poate numi mambri inaltelor comandamente militare, sefii serviciilor de informatii sau chiar rectorii universitatilor. Potrivit analistilor, trei elemente au contribuit la victoria lui Erdogan: o propaganda de stat masiva, cu 90% din timpul de antene dedicat unui ”da” pentru referendum, intimidarea partizanilor unui ”nu”, tratati ca ”pucisti” si ”teroristi” si inchiderea unui numar mare de ziare de opozitie pe fondul starii de urgenta decretate dupa tentativa de lovitura de stat din iulie 2016. La care s-au adaugat frica populatiei de atentatele jihadiste (sau ale separatistilor kurzi) si de razboiul sirian (apropiat geografic) , care i-a impins pe turci sa-i confere lui Erdogan puteri fara limita.
