Liderul de la Ankara s-a fript în Siria, dar își arată mușchii în Libia: o carte a eșecului și izolăriiÎn căutarea sa delirantă pentru influență regională, liderul turc nu a ezitat să intervină militar în Libia, după ce a fost umilit în Siria – armata lui Vladimir Putin l-a redus la nivelul unei marionete care zdruncină NATO și se pune rău cu vecinii săi arabi. Cum să nu dea cu fesul de pământ?
Desantul Turciei în Libia este cel mai recent exemplu ale politicilor lui Recep Erdogan, abițioase, dar deseori greșite și bizare. Nu există niciun motiv logic pentru Ankara să intervină în criza libiană. Cu toate acestea, Erdogan a decis să trimită trupe turcești, mercenari sirieni, arme grele, aeronave și nave pentru a sprijini guvernul islamist Fayez Al Sarraj în conflictul cu forțele loiale mareșalului Khalifa Haftar, omul forte în estul Libiei. O încălcare flagrantă a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și a deciziilor Conferinței de la Berlin, comentează GulfNews. Mareşalul Haftar beneficiază de sprijinul Emiratelor Arabe Unite, Arabiei Saudite, Rusiei şi Franţei, în timp ce Al Sarraj este susținut politic și militar doar de Turcia și Qatar.
Conferința, care a avut loc în Germania în ianuarie 2020, a cerut tuturor țărilor să „se abțină de la amestecul în conflictul armat sau în afacerile interne ale Libiei”. Turcia, unul dintre semnatarii conferinței, și-a intensificat de atunci intervenția în Libia, în special în urma progreselor armatei naționale libiene, care intenționează să dezrădăcească guvernul de la Tripoli, susținut de milițiile lui Sarraj, dominate de forte teroriste. Liga Arabă a cerut recent Turciei să iasă din Libia, la fel și ONU și multe alte țări. Dar încălcarea Turciei a suveranității libiene și a integrității teritoriale continuă, ceea ce duce la escaladarea tensiunilor cu lumea arabă. Emiratele Arabe Unite au condamnat recent agresiunea turcă asupra Libiei și au avertizat că acțiunile lui Erdogan „reprezintă o amenințare clară pentru securitatea națională arabă și stabilitatea în regiunea mediteraneană”. Un Erdogan frustrat și orbit de ambiții irealizabile, care își poate închipui că va scăpa din atenția liderilor lumii, concentrați acum pe combatarea pandemiei coronavirusului. Liderul din Ankara are memorie scurtă –conflictul libian este asemănător cu cel din Siria și visează o victorie în fața trupelor opuse susținute de Rusia. Atunci nu-i de mirare că a ajuns un politician nefrecventabil. Un comportament imprudent: ceea ce este în joc în Libia este pacea și stabilitatea mondială. Țărmurile libiene se află la doar câteva mile distanță de Europa.
Erdogan va desfiinta Turcia. Este scris in scripturi. Istanbukuk si partea de vest- sud vest va reveni Greciei, partea de est va reveni kurzilor care vor fonda statul kurd. Din Turcia ramane Ankara si imprejurimile. Tot in scripturi am citit in urma cu 30 de ani despre invazia araba asupra Europei deocamdata reusita partial. Tot acolo se scria ca Europa va fi musulmana. Si uite ca se intampla. Atunci mi se pareau tampenii.
Nu Erdogan amenință pacea mondială! Ci cei ce sînt aproape sa dea drumul la un razboi cu China! Se știu ei cine! Bă jacotă.
Nostradamus in vizionarele lui catrenele a spus:
Unu cu turban probabil Victor Orban… (presupunem ca Nostradamus nu stia el ce e pandelia a vazut cateva femei mascate ca toate par bune acum indiferent de neneu sau riduri si a zis ca e mameluc)
O sa atace o mare putere a vremi, deci America, cu o arma nemaivăzuta
SI cumplit o sa fie probabil revizionistul o sa introduca huna in Sua si alipirea…
Dar ca acea putere in speța Sua teribil o sa se razbune probabil ca o sa deschidem
minerit de carbuni in marea pusta huna….