Prima informație despre o posibilă epidemie, la vremea respectivă nenumită, a apărut la 19 martie 2019, când o televiziune de mare audiență a făcut-o cunoscută în România, extrăgând-o din fluxul internațional de știri. N-a interesat pe nimeni, poate că a doua zi deja fusese uitată, așa că de ce să se ia măsuri? Toți au mers pe ideea că, bătând în lemn, poate ieșim cu bine din beleaua asta. Sărac cu duhul și încrezător în ocrotirea divină, românul și-o fi spus că n-o să-l bată Ăl de Sus. Dar, ca întotdeauna, taman atunci dumnezeirea îi trage una peste ochi în speranța că-l va deștepta. De-a lungul timpului, năzbâtia asta s-a tot repetat, dar de învățat, românul nu a învățat nimic.
De atunci și până acum s-au schimbat guverne, iar partidele și-au umflat mușchii cu lozinci despre binele poporului. Neșcolit, poporul a crezut încă o dată. Nici de aici nu a învățat ceva. Au fost alegeri, a câștigat cine se hotărâse deja, aceleași lozinci, aceleași programe cu vorbe chioare. Știrea cu epidemia a fost dată uitării, că doar nu era să se strice euforia națiunii de după prezidențiale.
Dezlegare la tușit și amețeli
Spre sfârșitul lui 2019, virusul care i-a îngrozit pe toți a erupt în China. În câteva zile a căpătat proporțiile unei epidemii, întinzându-se cu o forță nemaiîntâlnită. Românii priveau imaginile din Wuhan, epicentrul dezastrului, și își făceau cruce. Aceleași imagini au fost văzute și de guvernanți, numai că ei își făceau socoteli cu premieri numiți la mișto, cu guverne ce trebuia să cadă, cu dizolvarea Parlamentului, cu alegeri anticipate. Apoi, spre sfârșitul lui februarie, a apărut primul caz de coronavirus și în România. Câtă vreme televiziunile au prezentat, în toată luna ianuarie, imagini cu vieți secerate în China și statistici cu numărul morților, nicio autoritate nu a luat atitudine. La câteva zile după cazul din Gorj, primul, a apărut și Marele Agent Sanitar care ne-a lămurit că nici vorbă de epidemie, coronavirusul e ca o răceală. De ce nu a vorbit nimeni până atunci? Pentru că în țara aceasta nu poți avea păreri înaintea președintelui. Doar el stabilește, prin prieperea lui, când poporul are gâlci și dacă se dă dezlegare la tușit și amețeli.
Teoretic, da. Practic, nu
În scurt timp, epidemia s-a întins și peste România. Am asistat la cel mai mizerabil spectacol pe care-l puteau oferi guvernanții. Creștea numărul de suspecți în carantină, creștea și numărul de îmbolnăviri, dar – ce să vezi? – nu aveam un guvern care să ia măsuri. Cacealmaua asta cu alba-neagra cu premierul care ba e, ba nu e, ba e gata-gata să fie, a fost cea mai odioasă punere în scenă a politicii de culise. Ar fi trebuit să fie România blindată ca o cazemată în fața atacului necruțător al epidemiei de coronavirus? Teoretic, da. Practic nu, pentru că încă se mai căutau soluții prin care Ludovic Orban să bage capul în poza de final. Ar fi trebuit să existe rezerve suficiente de materiale sanitare, de halate de unică folosință, de măști, combinezoane și mănuși? Pe de o parte, da. Pe de altă parte, nu, pentru că Marele Felcer încă nu stabilise momentul în care Vasile Cîțu urma să dea țeapă Parlamentului prin neprezentare. Abia când românii au început să mârâie că a venit boala peste ei și Puterea încă se mai joacă de-a guvernarea, Mărețul Sanitar și-a adus aminte că ar fi fost votat pentru a conduce țara.
CoronaGuvernul e virusat la creieri
Situația de acum este sinistră. Abia acum guvernanții s-au trezit că nu avem nimic la îndemână pentru a răzbi. Nimeni, de la izbucnirea epidemiei în China, nu s-a gândit ca aceasta va ajunge și aici. Aproape o lună de la primul caz în țară, nimeni nu și-a pus problema dacă avem tot ce ne trebuie. A fost o lună în care măscăricilor care apăreau în fața națiunii, la televizor, li se umplea gura când vorbeau despre cât de pregătiți suntem. În realitate, așa cum scriam și ieri, suntem în fundul gol. Niciun ministru nu s-a gândit să reprofileze fabricile pentru producerea de dezinfectanți sau de materiale sanitare de primă necesitate. Așteptăm importuri până va trece epidemia. Nimeni nu și-a pus problema cazării celor care s-a întors în țară, ajungându-se acum la soluții de compromis. Abia acum ridicăm corturi pentru decongestionarea spitalelor, când ele trebuia să fie în funcțiune de la bun început. Guvernanții vorbesc despre aprovizionarea cu alimente, să stăm liniștiți că avem destulă mâncare, dar rafturile tot goale sunt. I-ați auzit să spună vreun cuvânt despre deschiderea pieței și stimularea micilor fermieri pentru a-și vinde produsele în supermaketuri? Nu, pentru că n-avem voie să mâncăm decât din import. Avem excedent de făină și mălai, dar nu sunt bune pentru că sunt românești. Ne lăudăm că am adus 50.000 de teste, când acum ar fi trebuit să avem cel puțin 200.000. Așteptată cu interes maxim, ședința CoronaGuvernului Orban a fost o bătaie de joc. Ludovic cel Autoizolat a vorbit în termeni gen „o să vedem”, „o să analizăm”, „studiem problema”, „ne gândim să…”. Concret, nimic. Nicio măsură. Ne-a spus doar că industria hotelieră este la pământ. Păi asta vedem și noi, nu era nevoie de o ședință de guvern ca să aflăm. După lentoarea cu care se mișcă guvernanții, juri că epidemia va începe abia de luna viitoare. Și asta numai dacă-i dă Iohannis voie să intre în țară.
