Aduși cu japca de acasă de frica începerii (sau nu) a școlilor de mâine, parlamentarii coaliției s-au așezat cuminți în clasă într-un fel de Duminică a orbilor.
De ce orbi? Păi fiecare dintre ei este precum câinele care nu pleacă de la măcelărie evident.
Ordonanța numărul doi – un alt pas înapoi!
Citind textul acestei ordonanțe vedem și mai clar și mai aproape finalul drumului spre privatizarea completă a României.
Prin gura primului ministru de la tribuna Parlamentului României am aflat în direct ca AUR nu ar vrea restructurarea societăților de stat care ar implica reducerea drastică a salariilor directorilor lor. Tot el cerea vehement ca președintele AUR să meargă să explice fiecărui român ca se opune micșorării salariilor de opt mii de euro ale directorilor societăților de stat.
Mă rog, declarații politice cu pistolul domnului Grindeanu în partea dorsală înfipt și cu piedica trasă!
Analizând la rece și nepartinic, putem însă cu toții observa următoarele:
1. Într-adevăr Bolojan are dreptate dar doar în cazul societăților de stat cu pierderi, acolo (ca dealtfel peste tot) unde reprezentanții Coaliției și-au pus membrii fie prin numiri directe fie prin simulacre de examene pentru următorii patru ani de zile.
2. Într-adevăr AUR are dreptate să se opună măsurii de reducere a salariilor directorilor deoarece plătind salarii proaste specialiștii de valoare nu vor mai sta la stat evident.
3. Statul din 1990 și până astăzi, prin partidele la putere de până acum , a dorit, creat, implementat și controlat permanent sistemul de falimentare a statului însuși! Pentru că altfel în mod evident nu se puteau vinde către Vest și la bucată fiecare societate și resursa a României.
4. Presa a devoalat cum au ajuns membrii în conducerile executive si consiliile de administrație persoane fără nici o pregătire în acel domeniu. Și aici am văzut o coafeză ajunsă la Hidroelectrica, un specialist în tablă de acoperiș și pungi de plastic ajuns în aviație și câte și mai câți ca ei!
5. Ordonanța este cam apă de ploaie pentru ca reducerea numărului de directori nu se poate face oricum vrea câte un politruc, existând domenii unde sunt clar specificate aceste posturi ca fiind obligatorii. În aviație sunt vreo șapte minim obligatorii ca acea companie aeriană să poată opera iar la altele este nevoie de un proces de reorganizare complex bazat pe modificări de acte normative.
Practic ordonanța este dată ca să îi poată schimba pe cei care au fost numiți în baza unui concurs iar partidele îi vor capul și locul pentru ca la masă a sosit acum și USR care trebuie să primească și el ceva locuri și sinecuri.
6. Programul de guvernare care spune foarte clar ca se vor privatiza toate societățile de stat și resursele țării, are nevoie de o accelerare a prăbușirii acestora pentru a accelera vânzarea lor, iar ordonanța atacată este un pas important pentru asta.
Soluția sau Demisia!
Guvernul nu vrea evident să ia măsura cea mai simplă care să readucă pe profit toate companiile de stat și anume contractul de performanță al managerului, dar nu unul la mișto ci unul serios.
Atata timp cât conducerile societăților sunt făcute la mișto, repet la mișto, fie prin numiri politice fie prin simulacre de examene la care sunt împiedicați din oficiu să participe specialiștii care i-ar zdrobi într-o confruntare directă pe “specialiștii” numiți politic, soluția privatizării ca să mai pape și gura Coaliției ceva este singura în afara demisiei!
Români, aveți ce ați votat!
Duminica moțiunilor a arătat acest adevăr trist bazat pe o realitate cruntă.
Aceeași realitate istorică ne arată ca unicul mod de a gândi și acționa al românilor este bazat pe instinctul de supraviețuire individual și nu de grup. Acest instinct a făcut ca marii conducători și lideri să fie trădați tocmai de ai lor și de la Burebista, Decebal, Vlad Țepeș, Horea, Cloșca, Crișan, Tudor Vladimirescu și până la Ceaușescu istoria s-a repetat.
Este evident că majoritatea votanților Coaliției și lui Nicușor Dan, atât de vocali înainte de alegeri acum când se uită la facturi și personajul de Disneyland nu se mai pot privi în oglindă dar asta au votat asta avem!
Hai România! Da’ unde bre?