Drepturile omului și ipocrizia doamnei Ursula

Când președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a aterizat la Tunis în iulie, știa că forțele de securitate ale țării tocmai expulzaseră sute de migranți și solicitanți de azil din Africa în deșertul libian. Cel puțin 27 dintre acești migranți au murit.

În schimb, ea a trâmbițat un nou „memorandum de înțelegere”, promițând sute de milioane de euro în ajutor, cerând în schimb doar cooperarea Tunisiei pentru a opri migranții să se îndrepte spre Europa.

Pe scurt, von der Leyen a ascuns drepturile omului sub preș în Tunisia, notează Politico Iar această postură – prezentată ca un „model” pentru alte parteneriate ale UE în regiune – a întruchipat abordarea sa față de drepturile omului, una de standarde duble care subminează grav reputația UE pe scena mondială.

Tentată de un acces mai mare la petrolul și gazele din Marea Caspică, în iulie 2022, von der Leyen a semnat un parteneriat strategic în domeniul energiei cu președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, pe fondul unei represiuni guvernamentale împotriva opoziție – o altă ocazie ratată pentru UE de a condiționa legăturile economice mai strânse de îmbunătățirea situației drepturilor omului.Și alte vizite recente în străinătate au confirmat această tendință.

La Manila, von der Leyen a vorbit doar despre un mediu îmbunătățit în ceea ce privește drepturile omului în timpul președintelui Ferdinand Marcos Jr. în ciuda războiului criminal împotriva drogurilor din Filipine și a atacurilor continue criticilor guvernului și a apărătorilor drepturilor omului.

În Emiratele Arabe Unite, șefa CE nu a făcut nicio referire publică la zecile de activiști încarcerați, ratând o altă ocazie de aur de a susține drepturile omului înaintea Conferinței COP 28 a ONU.

Iar în timpul călătoriei sale în cadrul G20 în India, unde drepturile civile și politice s-au deteriorat brusc sub guvernul premierului Narendra Modi, drepturile omului nu au fost un subiect de discuție.

În plus, deși von der Leyen avertizase anterior că guvernul chinez „devine mai represiv acasă și mai asertiv în străinătate”, acest aspect nu a fost abordat în timpul vizitei sale din decembrie.

Iar acum, liderul Comisiei pare pregătit să dubleze parteneriatul reînnoit cu guvernul egiptean – un alt încălcător al drepturilor omului – fără niciun indiciu că vrea măcar să încerce să folosească influența UE pentru a asigura o schimbare.

Dosarul lui Von der Leyen nu este în totalitate sumbru. Ea a acordat prioritate noilor legislații ale UE privind drepturile omului  și interzicerea importului de bunuri fabricate prin muncă forțată – ambele sunt încă în curs de negociere. Și a luat o poziție fermă în favoarea justiției și a responsabilității pentru crimele comise de forțele rusești în Ucraina – deși s-a abținut să facă același lucru pentru victimele din Israel și Palestina.

Dar, în calitate de înalt funcționar, von der Leyen are responsabilitatea de a se asigura că protecția drepturilor omului este o componentă esențială a acțiunii externe a UE. Dacă susține că este mai potrivit să facă presiuni pentru drepturi în cadrul dialogului privat sau la niveluri politice inferioare, această strategie este sortită eșecului.

Acum, când se gândește la un al doilea mandat la conducerea Comisiei, cu doar câteva luni înainte de alegerile europene, von der Leyen ar trebui să lase ipocrizia și să se angajeze, în sfârșit, să pună drepturile omului în centrul viziunii sale asupra unei Europe geopolitice.