Liviu Dragnea este liderul de facto al României. Acest lucru este vizibil atât în România cât și în presa internațională. Fie că sunt favorabili sau ostili, media se referă la Dragnea folosind sintagma „cel mai puternic politician din România”.
Faptul că este considerat responsabil de tot ceea ce se petrece în ţară, bun sau rău, aparând glume că este vinovat chiar şi de tornada de la Călăraşi, demonstreazăl că Dragnea este, practic, liderul României pe care îl urmează, mărturisit sau nu, cea mai mare parte a populaţiei. Se poate spune că adversarii săi au greşit major atunci când au folosit ca pe un reproş ideea, de altfel corectă, că Dragnea este adevărata putere din spatele Guvernului şi iniţiatorul programului de guvernare. Pe măsură ce programul de guvernare a generat creştere economică şi putere de cumpărare, șeful PSD a fost transformat din erou negativ în erou pozitiv. Discursul său despre patriotism în raport cu Uniunea Europeană şi cu forţele economice dominante, despre protejarea bogăţiilor şi a capitalului autohton, spunând că ţara a uitat să mai fie o patrie a atins o plajă foarte largă de români.
În mentalul colectiv, Dragnea a ieşit învingător la proba confruntării vorbelor cu faptele, anunţând, urmărind şi generând măsurile de protecţie socială şi de creştere a nivelului de trai. Câştigând zi de zi încrederea oamenilor, cu fiecare cuvântare, cu fiecare interviu, dar mai ales cu fiecare realizare concretă a Guvernului. În tot acest timp, liderul PSD a fost demonizat, atacat și amenințat fără să cedeze. Dragnea se transformă ușor ușor într-un personaj pe care nu-l placi dar căruia îi dai dreptate.
Pe 26 mai, la alegeri, românii vor avea de ales între o gargară frumoasă asezonată cu lideri europeni și sloganuri și un tip nu foarte simpatic, cu multe probleme dar care a livrat ce a promis în 2016.