De ceva vreme, pe prispa PSD se joaca batuta cu suspendarea lui Iohannis. Curg semnalele ba ca Dragnea ar vrea, ba ca nu ar vrea, ba ia in calcul aceasta varianta, apoi nu mai este oportuna, ba a ajuns la capatul rabdarii, dupa care schimba registrul si spune ca-i mai da lui Iohannis o saptamana de gandire si dupa aia sa te tii. Saptamana invocata a trecut, evident, ne-am tinut de tot ce ne-a iesit in cale, dar intre timp a descoperit si formula „nu excludem suspendarea”. Altfel spus, o luam de la capat, dar in ritm de vals, nu de geamparale.
Pe de alta parte, pe piata apar vorbe ca nici Tariceanu, cand va sa fie cu suspendarea lui Iohannis, nu se simte chiar bine. Hotararea nu o poate lua el singur. Si nici Dragnea de capul lui. Asa ca treaba se intoarce in coalitie, ca sa fie discutata. Si se discuta. Si se discuta. Se tot discuta.
Avantaj Iohannis
Punerea lui Iohannis in fata perspectivei de a privi Palatul Cotroceni din strada trebuia sa se produca de multa vreme. Nu s-a intamplat nimic. Precedenul, odata creat si nesanctionat, in timp s-a transformat in antecedente. Bineinteles ca arogantele lui ieftine au crescut in numar si intensitate, incurajat de lipsa de decizie a puterii. Stimulat de balbiielile celor doi lideri PSD si ALDE, Iohannis si-a facut jocurile in continuare, nestingherit, timp in care Dragnea, ciclic, mai iesea cu cate o declaratie privind suspendarea. Dar nu mai mult de atat. Uite, fix de asta nu mai putea Iohannis, ca Dragnea vorbeste. Stia si el ca seful PSD se temea de dosarul din care, pana la urma, tot s-a ales cu o condamnare. Avantaj Iohannis, pe serviciul PSD.
Un film prost pe toate ecranele
Acum, s-a ajuns la situatia in care presedintele rade in nas tuturor. Categoric a incalcat legea, refuzand sa puna in practica decizia Curtii Constitutionale privind demiterea Codrutei Kovesi. Si ce daca? Cine sa-l sanctioneze? Puterea nu are cum, este legata de maini si de picioare. Este ocupata cu declaratii transmise live ca suspendarea ramane, in continuare, in atentia ei. Si, dupa cum spuneam, nu mai mult de atat, a declarat si gata. Vi se pare putin? Pare ca nimeni nu este dispus sa vada absurdul pozitionarii jucatorilor. E ca un fel de complicitate in care Iohannis incalca decizia CCR, iar puterea pare ca se dezice de obligatia de a proteja Constitutia. La ce film prost ne-au scos astia cu clasa in oras! Mi se pare prea mult.
Fatalismul Mioritei
Suspendarea lui Iohannis, pana la urma, nu ar fi o problema de nerezolvat. S-au gasit insa destui parerologi care au avansat scenariul de dupa, respectiv demiterea prin referendum. Un scenariu care pune accent pe revigorarea presedintelui. Ce tampenie! Ca, vezi Doamne, nu s-ar intruni numarul necesar de voturi ca Iohannis sa fie demis. Si ca, in felul asta, va iesi mai puternic, numai bun sa castige alegerile din 2019. Ori avem ADN-ul natiei alterat de fatalismul Mioritei, ori, pur si simplu, avem o problema grava cu capul si nu vrem sa dam pe la doctor. Din mandrie, evident.
Daddy, ne miscam mai cu talent?
Demiterea lui Iohannis imbraca insa aspecte mai putin placute pentru parlamentarii puterii, obisnuiti sa munceasca maximum opt sau noua ore pe saptamana. Si nu numai ei, dar despre cei din PSD si ALDE este vorba in mod special. Ar trebui o mobilizare fara cusur, ca atunci cand erau in campanie pentru un loc in Parlament. Atunci au stiut sa mearga din poarta in poarta si din om in om, sa explice si sa convinga, acum nu mai pot? Le-a pierit apetitul pentru putere? PSD este cel mai mare partid, cu aproape 800.000 de membri cotizanti. Adaugati sustinatorii si simpatizantii plecati din alte tabere politice, inselati de prestatiile sub orice critica ale USR si PMP. De PNL nu mai zic. Plus restul de nervosi pe atitudinea grosolana si jocurile impertinente ale lui Iohannis. Daca Dragnea nu se hotareste mai repede, risca sa isi piarda o buna parte din electorat. Au si oamenii rabdarea lor. Daddy, ne miscam si noi mai cu talent? Nu de alta, dar vede lumea ca nu poti apara Constitutia decat cu declaratii.