Trei antropologi au dat verdictul: mumiile descoperite in Quispicanchi, Peru, nu apartin niciunei specii terestre de umanoizi.
Arheologul Renato Davila Riquelme, de la Muzeul din Cuzco, nici nu si-a dat seama la inceput ce a descoperit. Credea ca e vorba de ramasitele a doua schelete de bebelusi mayasi.
Capul mare, ochii bulbucati
Unul avea craniul imens, aproape cat corpul, de 50 de centrimetri. Cel de-al doilea schelet, incomplet, avea 30 de centimetri si parea ca fusese invelit in placenta, de parca ar fi murit la nastere. Ambele cranii sunt gigantice in comparatie cu trupurile. Arheologul, specialist in populatiile andine, nu s-a mirat de forma alungita a craniilor, stiind ca era obiceiul mayasilor de a deforma craniul bebelusilor, pentru a ramane tuguiat, semn „aristocratic”. Insa, aceste doua cranii erau mult prea mari ca sa fie de bebelusi. Antropologul chemat sa examineze craniile nu a reusit sa stabileasca o varsta. Ambele cranii prezentau „moalele capului”, acea portiune care se intareste in primul an de viata al unui copil, insa unul din cranii avea doi molari mari, care apar intre 24-30 de luni. Cel mai mult l-au mirat cavitatile oculare, imense, cum nu mai vazuse la vreo specie de om, nici la cei care prezentau hidrocefalie, boala numita popular „apa la creier”. Aceasta deformeaza cutia craniana, dar nu largeste cavitatile oculare.
Model zeiesc
Antropologul peruan a mai chemat doi colegi, din Spania si Rusia, care au sosit la Muzeul din Cuzco saptamana trecuta. La prima examinare, cei doi au admis ca niciunul dintre cele doua cranii nu corespund masuratorilor grupurilor etnice umane. Insa, ritualul de inmormantare arata ca cei doi copii faceau parte din familiile aristocrate. Antropologii au prelevat mostre de glob ocular, urmand sa stabileasca ADN-ul. Obiceiul de a alungi sau aplatiza cranille bebelusilor, ca semn de apartenenta la elita sociala, era practicat de unele populatii de amerindieni de acum 9000 de ani. Pentru mayasii din clasa conducatoare, coboratoare din zei, era chiar obligatoriu sa obtina craniul conic, ca semn de distinctie. Extrem de interesant pentru istorici este sa stabileasca „modelul zeiesc” pe care l-au copiat acestia! Metoda era chinuitoare pentru bebelusi. Li se infasura capul in carpe stranse sau era prins intre doua placute de lemn, fiind culcati doar pe spate, ca intreaga cutie craniana sa se dezvolte in sus. Tehnica era aplicata de la o luna pana la sapte luni. Astfel, si ca adulti ramaneau cu craniul conic.
„Copilul stelar”, mai mult decat om
Un studiu asemanator cu cel intreprins acum de antropologi si geneticieni asupra celor doua mumii peruane a fost facut pe celebrul craniu al „Copilului stelar”, un schelet de doar 900 de ani, descoperit intr-o mina de cupru din Mexic. ADN-ul mitocondrial (mostenit pe linie materna) se potrivea cu cel uman, dar erau mult mai multe diferente de nucleotide decat in mod normal. Acest lucru indica ori existenta unei specii preumane necunoscute, ori o „interventie” extraterestra, candva, in trecutul indepartat, asupra unei specii cunoscute. In ambele cazuri, gena nefireasca se transmite pana in prezent ca un „accident”.
