In cursul dupa-amiezii de luni s-a aflat ca Parchetul Inaltei Curti a luat o decizie esentiala, practic, cu privire la dosarul referitor al Ordonanta 13.
UPDATE: Iata ce au precizat reprezentantii Ministerului Public pe acest subiec, intr-un comunicat:
„Procurorii Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus clasarea cauzei cu privire la infractiunile de prezentare cu rea-credinta de date inexacte, Parlamentului sau Presedintelui Romaniei cu privire la activitatea Guvernului prev. de art. 8 al. 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri prev. de art. 259 al. 1 si 2 C.p, sustragerea sau distrugerea de probe ori de inscrisuri prev. de art. 275 C.p si fals intelectual prev. de art. 321 C.p.
In motivarea solutiei, procurorii au retinut urmatoarele:
In data de 8 februarie 2017, Presedintele Senatului a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra existentei unui conflict juridic de natura constitutionala dintre Guvernul Romaniei si Ministerul Public – Directia Nationala Anticoruptie, generat de demersurile procurorilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, constand in anchetarea circumstantelor in care a fost elaborat proiectul de ordonanta de urgenta a Guvernului referitor la modificarea si completarea Codului penal, respectiv a Codului de procedura penala.
Curtea Constitutionala, in cadrul procesului de examinare a cererii, a analizat actele de sesizare si actele procesuale emise, statuand in decizia nr. 68 din data de 27.02.2017 cu privire la ”faptele reclamate si cele retinute in ordonanta procurorului de caz”, ca ”toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infractiunilor imputate nu constituie altceva decat aprecieri personale sau critici ale autorilor denuntului cu privire la legalitatea si oportunitatea actului adoptat de Guvern. Astfel, circumstantele adoptarii actului normativ, luarile de pozitie publice contradictorii ale ministrului justitiei si ale prim-ministrului, urmate de decizia adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal si a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, … constituie, in mod evident, aspecte privind legalitatea si oportunitatea adoptarii actului criticat, care nu pot intra in sfera de competenta a procurorilor, respectiv nu pot face obiectul activitatii de cercetare penala”.
De asemenea, ” Curtea, analizand incadrarea juridica a faptelor denuntate, asa cum este ea configurata de catre procuror in ordonanta de incepere a urmaririi penale in rem, retine, ”in ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art.13 din Legea nr.78/2000…datorita caracterului de generalitate al unei legi sau ordonante, ”folosul” din textul incriminator are in vedere alte ipoteze si nicidecum ”beneficiul” obtinut de o persoana ca urmare a adoptarii unui act normativ, astfel ca acesta nu poate fi in niciun caz element constitutiv al laturii obiective a unei infractiuni si astfel nu poate determina raspunderea penala”, ca ” referitor la infractiunea prevazuta de art.8 alin.(1) lit.b) din Legea nr.115/1999… din analiza elementelor constitutive ale acestei infractiuni reiese ca aceasta norma este incidenta atunci cand prezentarea de catre membrii Guvernului a datelor inexacte este rezultatul indeplinirii unei obligatii legale fata de cei indrituiti sa solicite aceste date, Parlamentul, respectiv Presedintele Romaniei. Or, raportat la starea de fapt descrisa in denuntul formulat si retinuta in ordonanta de incepere a urmaririi penale emisa de organul judiciar, potrivit careia ”in mod deliberat ministrul justitiei a dezinformat Parlamentul Romaniei cu privire la intentiile lui a promova acte normative […] prin procedura ordonantei de urgenta” si ca ”in mod deliberat, prim-ministrul Romaniei si ministrul justitiei l-au dezinformat pe Presedintele Romaniei, inaintea sedintei de Guvern ca nu aveau intentia sa treaca pe ordinea de zi cele doua ordonante”, Curtea constata ca ”datele inexacte” se refera la necomunicarea unor intentii, care, in viziunea autorilor denuntului si a organului judiciar, se converteste in ”dezinformare”. Nicio norma legala sau constitutionala nu obliga Guvernul sa-l informeze pe Presedintele Romaniei cu privire la ”intentiile” sale in sensul includerii pe ordinea de zi a unei sedinte de Guvern a actelor normative supuse adoptarii si nici sa informeze Parlamentul cu privire la ”intentia” sa de a adopta ordonante de urgenta. Cu privire la acest din urma aspect, singura obligatie a Guvernului este de a depune, dupa adoptare, ordonanta de urgenta spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta pentru ca aceasta sa intre in vigoare, conform art.115 alin.(5) din Constitutie.” si ca ” pentru alte trei infractiuni, respectiv infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri, prevazuta de art.259 alin.(1) si (2) din Codul penal, infractiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de inscrisuri, prevazuta de art.275 din Codul penal, si pentru infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art.321 din Codul penal… pentru care s-a dispus extinderea… nu sunt de natura a schimba starea de fapt si de drept a cauzei si, implicit rationamentul Curtii Constitutionale in analiza si solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre Ministerul Public si Guvern.”
In concluzie, Curtea Constitutionala a decis ca ”prin verificarea circumstantelor in care a fost adoptata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal si a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie si-a arogat competenta de a efectua o ancheta penala intr-un domeniu care excedeaza cadrului legal”.
Avand in vedere cele mai sus expuse, procurorii Sectiei de urmarire penala si criminalistica au apreciat ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 16 a. 1 lit. b teza I-a cu privire la infractiunile de prezentare cu rea-credinta, de date inexacte, Parlamentului sau Presedintelui Romaniei cu privire la activitatea Guvernului prev. de art. 8 al. 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri prev. de art. 259 al. 1 si 2 C.p, sustragerea sau distrugerea de probe ori de inscrisuri prev. de art. 275 C.p si fals intelectual prev. de art. 321 C.p, motiv pentru care, in temeiul art. 315 al. 1 C.p.p si au dispus clasarea cu privire la acestea.”
––––
Si anume s-a decis clasarea cauzei investigate de catre reprezentantii Parchetului General, din cate au anuntat televiziunile de stiri.
Dupa cum se stie, initial, dosarul a constituit pe rolul Directiei Nationale Anticoruptie. OUG 13 viza modificari menit a fi fost aduse Codurilor – Penal si de Procedura Penala. A fost urmata de OUG 14, prin care prevederile sale au fost abrogate. La momentul aprobarii sale, ministru al Justitiei era pesedistul Iordache, care, pe fondul scandalului iscat de subiect a anuntat ca demisioneaza.
foto: Facebook/Ministerul Public
