Când credeam și noi că am scăpat de sărăcie o dată cu instalarea „Guvernului meu 2”, iată că America ne dă în cap cu cele mai proaste vești. Un adevărat tsunami al sărăciei va mătura planeta în viitorul apropiat și nu vorbim aici despre scăderea nivelului de trai; asta-i o problemă minoră, o rezolvă Cîțu finanțistu’ din pix. Ce ne așteaptă se cheamă foamete și disperare, unii vorbesc despre o bătălie apocaliptică pentru supraviețuire care va duce omenirea în pragul războiului. Și acest scenariu nu a fost decupat din foi recuperate de pe la niște regizori refuzați de industria Hollywoodului, bieți homleși cu viziuni prăpăstioase. Nicidecum, este fix predicția economiștilor de peste Ocean, specialiști în anticiparea crizelor. Crahul bate la ușă, folks!
Un reportaj difuzat de mai multe televiziuni, cu o durată de 42 de minute, descrie crunta realitate a Americii anului 2019. Sărăcia s-a dezlănțuit în cea mai bogată țară din lume! Lipsa de adăpost, foametea și rușinea sunt stări de fapt pentru mai bine de 40 de milioane de cetățeni americani. Sau, hai să spunem altfel, două Românii trăiesc sub limita subzistenței. Mult, puțin? Analiștii nu dau alte răspunsuri decât cele oferite de cifre, iar statistica spune că sunt de două ori mai mult necăjiți ai sorții decât acum 50 de ani! Războiul a trecut, lumea a evoluat, dar sărăcia s-a acutizat pentru americanii de rând și asta într-un ritm extrem de alert.
Ţara asiguraţilor social
Mulți oameni trăiesc exclusiv din asigurări sociale. De exemplu, în regiunea minieră a bazinului Apalașilor (un fel de Valea Jiului a SUA), este ceva obișnuit ca toate cumpărăturile să se facă achitând cu bonuri de masă. Banul „cash” aproape a dispărut de pe piață! Cei care își pierd casa nu sunt puțini, din contră. Dovadă stau și vânzările/ închirierile de rulote. Alungați din propriile locuințe de bănci prin executori judecătorești, americanii ajung să se mute într-o rulotă (ori chiar și un cort!), indiferent dacă vorbim de o persoană singură sau o familie cu copii. Să ne mutăm în Los Angeles, perla Coastei de Vest. Există atât de mulți homleși (oameni ai străzii) încât organizațiile de mediu și ONG-urile sociale au început să construiască mici colibe din lemn pe care le oferă drept adăpst pentru cei nevoiași. În 1930, în timpul Marii Depresiuni (criza care a schimbat planeta), existau 500.000 de copii abandonați în America. Prezentul înseamnă de trei ori mai mulți – 1,5 milioane de copii stau pe străzi, cerșesc, fură din buzunare, se bat de mici pentru a supraviețui în jungla urbană.
Efectul este așteptat să atingă Europa în viitorul apropiat, asta dacă n-a făcut-o deja, doar că nu realizăm noi. America are 40 de milioane de oameni flămânzi, iar la porțile Europei bat hoarde înfometate de migranți veniți din Orient și Africa. Îi deosebește doar statutul – unii sunt cetățeni cu drepturi depline, alții doar visează la el. Și la un codru de pâine. Ziua când foametea va divorța de rațiune e foarte aproape și acela va fi adevăratul proces al conștiinței unei națiuni.