Fostul șef al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual face o radiografie șocantă a ceea ce se întâmplă în realitate în sistemul Ministerului de Interne. Acesta ne vorbește despre șefi de poliție conduși de interlopi, despre lipsa de responsabilitate și delăsarea polițiștilor care au decredibilizat în totalitate instituția.
Dosare cu interlopi duse la minister și nerezolvate, șefi de poliție incompetenți ținuți în funcții și polițiști demotivați sunt doar câteva din elementele scoase la iveală de fostul președinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SNPPC), Teoader Paraschiv. Acesta ne spune că sistemul este defectuos în totalitate și că i-a avertizat pe cei aflați în structurile de conducere că într-o zi ”buba se va sparge”. ”Am atras atenția și miniștrilor, le-am dus multe dosare cu interlopi, trimiteau Corpul de Control care spunea că nu se confirmă nimic și tot așa. Eu trăgeam semnale de alarmă la ședințele interne, cu polițiștii și cu liderii de sindicat că este o bubă care într-o zi s-ar putea să se spargă. Eu am sesizat de mult asta cu Șoric și casa construită de Șoric în curtea interlopului Mararu atunci când a murit Mararu, dar nu s-a luat în considerare. Dar eu cu doi ani înainte duceam dosare la miniștrii de Interne, unii dintre ei au și recunoscut că au primit dosar, Nica, de exemplu, dar toți erau într-o clică. Se ducea Corpul de Control acolo, Șoric îi ducea la masă, îi înregistra și făceau rapoarte favorabile. În momentul în care unii dintre ei au ajuns să fie conduși de interlopi nu au mai lucrat pentru instituție.
La noi mafia din țările occidentale este transpusă prin interlopii ăștia, care sunt un fel de mafie locală mai mică. Au fost polițiști care veneau la mine plângând, să-i salvez. Mulți dintre ei lucrau gratis, după ce îi filmau interlopii că au primit bani și au participat la un botez, la o nuntă. Și le spuneam că nu au ce să facă decât un autodenunț. Și ei îmi spuneau că, dacă se autodenunță, o să trebuiască să-i înfunde și pe șefii lor”, ne-a declarat Teoader Paraschiv.
”Din opt ore, se lucrează două”
Fostul șef și fondator al SNPPC susține că nu crede că există vreun polițist care muncește efectiv mai mult de două ore pe zi. ”Indiferent cum a fost cineva angajat, prin concurs sau oricum, că atunci când e nevoie de personal se iau la limită, fiecare om are obligația să se pregătească în fiecare zi, astfel încât în cele opt ore de muncă să muncească măcar șapte. La noi nu știu dacă este cineva care muncește mai mult de două ore din cele opt. Mulți dintre polițiști consideră însă că în momentul în care au ajuns în funcție, cetățeanul este în slujba lor, nu invers. Pentru că așa au moștenit, așa se preocupă șefii să-i pună la treabă, cei mai mulți dintre șefi nu sunt în stare să dirijeze o activitate de la cap la coadă, nu au inițiativă, nu le dau voie nici celorlalți să aibă inițiativă. Am avut cazuri în care șefii, când îl vedeau pe unul mai inteligent, îl țineau numai în pedepse, ca să nu îi ia locul, pentru că legea de organizare prevede că dacă ai o sancțiune disciplinară nu mai poți ocupa o funcție de conducere. Pe timpul cât este cercetat nu poate să participe la examenele pentru funcții de conducere și așa există un instrument, îi ține cu botul pe labe la infinit, indiferent de activitatea pe care o desfășoară. Modul de evaluatre este subiectiv. De exemplu, doi polițiști lucrează în același loc, în ture. Unul dă 20 de amenzi, celălalt dă 20 de amenzi și niciunul nu a făcut vreun dosar, pentru că n-au constatat nicio infracțiune. Pe cel pe care vrei să-l promovezi îi spui că datorită activității desfășurate pe prevenție nu a avut infracțiuni, iar pe cel pe care vrei să-l sancționezi îi spui că nu s-a implicat și nu are niciun dosar penal. Sistemul este defectuos în totalitate. În primul rând este puțină responsabilitate, mai mult, prin pensionările masive, prin plecarea specialiștilor au ajuns la comandă oameni care nu fac altceva decât să-și păzească scaunul. Sunt șefi care nu știu nimic de capul lor și când pleacă în concediu le spun subordonaților să nu miște un deget fără să-l sune”, ne-a mai precizat Teoader Paraschiv.
Domnul Paraschiv să le sugă măciuca polițiștilor care lucrează mai mult de 2 ore pe zi, nu cum muncea dânsul ca șef de sindicat adică deloc.
Te deranjează adevărul. Ai sărit cu jigniri și ți.ai arătat limita intelectuala.
Nu domnule Paraschiv, doar am coborât la nivelul pe care îl înțelege cineva care generalizează în declarații publice în anul 2019, din poziția de fost membru activ. Dar mă bucur că am nimerit nivelul dvs de înțelegere.
De ce nu a spus asta când era activ?
La cluj infractorii de profesie care si au cumparat cel puțin un comandant ca sa i protejeze,nu mai dau mita în plic,trimit dubă cu produse de la agro,le cumpara pe baza de comanda a nevestelor marilor comandanți.Ei se multumesc sa le plateasca mesele la restaurant si sa le aduca cate o prostituata
Verificati domnule chestor Vasilescu, modul in care au decurs incercarile de decapitare in cursul acestui an ale unor sefi incomozi de la IPJ Constanta care nu au inteles ca trebuie sa-i faca jocurile cms sef Dancu si si-au facut meseria ca la carte. Verificati modul in care in disperare de cauza a cerut sprijunul nemijlocit al chestorului Buda aflat la butoane atunci si care a trimis cu dedicatie corpul de control pentru a scapa de incomozi. E foarte simplu , e suficient sa chestionati ofiterii controlori si mesajele dictate cu care acestia au fost trimisi in teritoriu. Asta daca vreti pentru ca in putintă va stă. Cu respect!
Marele politician si om de stiinta american, Dwight Waldo (1913 – 27 octombrie 2000), in teoria sa sustine ca, in exercitarea atributiilor, cei ce detin functii publice, trebuie sa aiba in vedere 12 obligatii mai importante si anume, fata de: 1- constitutie; 2 – legi; 3 – natiune si tara; 4 – democratie; 5 – normele de organizare birocratica; 6 – profesie si profesionalism; 7- familie si prieteni; 8 – sine; 9 – colectivitatile cu care vin in contact; 10 – interesul public sau bunastarea generala; 11- umanitate sau lume; 12 – Dumnezeu sau religie.
Waldo afirma despre aceste obligatii ca nu pot fi ierarhizate in functie de importanta, iar numarul lor poate creste, el face insa o trecere in revista a celor mai importante reguli etice existente in viziunea sa. El trateaza aceste obligatii la nivelul datoriei individuale, al datoriei fiecaruia fata de moralitatea personala si nu fata de organizatie.
In conceptia lui Dwight Waldo ETICA in administratia publica este o problema complexa si complicata. Acest subiect este greu de explicat si inteles avand in vedere ca in secolul nostru codurile etice s-au schimbat intr-un ritm intens, iar sentimentul ca moralitatea este “relativa”(nimic mai fals) a crescut. Data fiind cresterea in diversitate a organizatiilor, se face simtita nevoia de noi repere etice si morale.
Cu toate acestea nu se depun de catre cei cu obligatii in domeniul juridic-legislativ eforturile necesare in directia creerii de reglementari si coduri etice adaptate noilor nevoi obiective impuse de evolutia si modernitatea societatii.
Etica profesionala este caracterizata in principal de independenta, integritate si competenta profesionala.
INDEPENDENTA profesiei – implica independenta de spirit (de drept) si independenta în aparenta (de fapt).
Independenta de spirit – reprezinta starea de spirit care permite lucratorilor sa emita judecati fara a fi afectati de influente si sa actioneze cu integritate, pentru a-si exercita cu obiectivitate competentele profesionale.
Independenta in aparenta – se realizeaza prin evitarea situatiilor in care o terta persoana informata si rezonabila ar cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv masurile de protectie aplicate in munca specifica, iar pe aceasta baza ar putea concluziona ca, integritatea, obiectivitatea sau competenta profesionala a lucratorilor sunt compromise.
INTEGRITATEA – presupune ca lucratorul sa fie drept si onest in realizarea competentelor profesionale si in relatiile interpersonale.
COMPETENTA profesionala – lucratorii din M.A.I. trebuie sa aiba si sa-si mentina cunostintele si aptitudinile profesionale la un nivel necesar si corespunzator pentru a asigura membrii societatii ca primesc de la acestia servicii in conformitate cu standardele aplicate sau elevate cunoscute in domeniile in cauza.
Selectia personalului necesar pentru completarea nevoilor(?) de resurse umane, prin incadrari directe s-a efectuat in mod neunitar si descentralizat potrivit viziunilor mai putin experimentate sau obiective ale echipelor manageriale care au coordonat structurile din componenta ministerului (in cele mai multe cazuri neperformante). In acelasi timp s-a constatat ca si procesul de selectie in vederea scolarizarii ori formarii in sistemul propriu de instruire (invatamint) contine foarte multe imperfectiuni.
Astfel procedurile, utilizate in procesul selectiei sunt statuate pe principii partizane ce au determinat ca in perioada de dupa 1990, o parte importanta a posturilor (multe create discetionar fara just temei) sa fie ocupate de rudele ori acolitii unor factori cu putere de decizie sau de influenta din sistem ori din afara acestuia, ceea ce a afectat atat independenta cat si integritatea profesionala.
Perpetuarea unor asemenea deficiente a permis patrunderea in sitem si a unor persoane fara un minim de potential stiintific si abilitati profesionale necesare, care in multe situatii manifesta mai curand interese ostile in indeplinirea obiectivelor tinta stabilite de institutia ministerului.
In cadrul procesului de selectie a candidatilor pentru incadrare directa ori admitere in invatamantul propriu al ministerului s-au folosit in multe cazuri metode sofisticate de aranjare a blaturilor, cu cat s-a facut publicitate mai mare eliminarii vulnerabilitatilor sau cresterii exigentei referitoare la obiectivitatea concursurilor cu atat mai mult a crescut si valoarea „onorariilor”- spagii pretinse pentru promovare frauduloasa, sub pretextul cresterii riscurilor. Astfel cei admisi prin asemenea cai si mijloace au suficiente motive pentru a perpetua spiritul de imoralitate in sistem.
Un element de rationalitate si factor important in gestionarea resurselor umane in tarile din U.E il constituie, in cadrul procesului de selectie, pentru imbunatatirea independentei, integritatatii si competentei profesionale, mentinerea unor procente cuprinse intre (3-5)% a celor proveniti din randul rudelor cadrelor sistemului in totalul admisilor sau incadratilor. Acest aspect, in politica de personal desfasurata in ultimii 30 de ani, a fost total neglijat, ba mai mult s-a incurajat la maxim cresterea acestei ponderi cu afectarea grava a INDEPENTENTEI, INTEGRITATII si COMPETENTEI PROFESIONALE in randul cadrelor.
Problemetica selectiei, pentru asigurarea resurselor umane (fondului de cadre) si formarii profesionale este una din cele mai importante functii manageriale, care influienteaza randamentul sistemului de ordine si siguranta publica, de aceea acest domeniu trebuie coordonat in mod unitar de catre profesionisti cu abilitati corespunzatoare inalta calificare de stricta specialitate si care au vocatie.
In ultimii 30 de ani s-a promovat o politica de cadre interna ce a incurajat goana dupa functii de conducere si sporirea nr. acestora in detrimentul specializarii personalului pe diferite domenii si linii de munca specifice sistemului si care presupune un singur sens al evolutiei (ireversibile) in cariera spre cote superioare pana la un nivel de competenta pe care il poate atinge(dovedi) fiecare dupa pregatirea si capacitatile sale intelectuale ceea ce ofera si un cadru de stabilitate salariala personala ridicata dar si pe post.
Asemenea deficiente au generat multe anomalii (chiar daca se spune ca functia bate gradul, avansarea in grad, in multe cazuri fara noima si promovarea in functie pe alte criterii decat cele de competenta), care au indus sistemului de ordine si siguranta publica mult regres, obtinandu-se rezultate mediocre (submediocre) si a instituit in cariera profesionala a multora (unii chiar nevinovati care puteau constitui corpuri de elita) trasee cu multe urcusuri si coborisuri de tip dinti de fierastrau in locul unor evolutii ascendente de tip plan inclinat cu unghi constant sau variabil in sens pozitiv.
Ponderea celor cu functii si grade superioare in randul efectivelor este foarte mare si are consecinte negative atat in detrimentul muncii de conducere, conceptie cat si al celei de executie, toate acestea au fost posibile datorita dezvoltarii unui sistem clientelar (coruptibil), care a permis oricarui factor de decizie mai ales din societatea politica sa dispuna cu privire la ocuparea oricand si de catre oricine a unei functii publice (mai ales de conducere) bineinteles cu achitarea obligatiilor impuse (destul de insemnate si periculoase) care au constat in bani, bunuri de mare valoare ori alte favoruri sau amenintari-santajari.
Neajunsurile mentionate sunt determinante din cauza perpetuarii si mentinerii procesului de cameleonizare politica a functionarilor publici cu statut special si slabirea eficientei sistemului ceea ce se reflecta in final in cresterea nesigurantei publice a cetatenilor si banalizarea actului de justitie.
Pe.bune?! De unde naibii ai svos o tu pe asta doua ore? De la spriturile la care ai fost tu. Cum va place sa aruncati anatema asa asupra tuturor inclusiv celor care ne facem treaba. Sunteti niste scule.idioate
Dupa mega mizeriile astea pe care voi le tratati ca dezvaluiri vor veni niste masuri de reorganizare pentru eficientizare. Defapt acelasi lucru de 30 ani. Moyiv ca sa si puna sefi oamenii lor.nu oamenii care muncesc si nu vor sa raspunda la comenzi. Repet vimovatii sa plateasca dar ni generalizati.
Ai scris prea elevat, nu o să îți înțeleagă domnul luptător pentru drepturile altora critica.
Organizarea muncii atat la nivel central cat si in cadrul structurilor din componenta sistemului, nu ofera lucratorilor, perspectiva dezvoltarii si manifestarii spiritului creativ, inovativ sau inventiv si nici posibilitatea de a actiona cu obiectivitate, discernamint, responsabilitate si angajament in baza prevederilor normelor de lucru (cei drept multe din ele evazive, contradictorii si unele chiar abuzive) coroborate cu proprile convingeri.
In sistem se practica mai multe stilurile de munca specifice cazone, herupiste, cenzurate si uneori supersecretizate in mod nejustificat, situatii ce favorizeaza, in multe cazuri aparitia de stari confuze ce conduc inclusiv la litigii precum si la mentinerea sau creearea de tensiuni in cadrul organizatiilor sistemului si in cadrul colaborarilor.
Munca fiecărui politist ori a fiecarui jandarm nu este totdeauna „secretizata” sau gestionata pentru a intari responsabilitatea actului politienesc sau de justitie intrucat aceasta este cenzurata, pe cale ierarhica, administrativ sau chiar si politic.
Datorinta lipsei unor exigente in organizarea muncii de politie si a functiei de judiciarist o parte atat din cadrele active cat si din rezervă intra in tot felul de combinatii nelegitime din zona criminalitatii compromitind mai ales actul politienesc sau de justitie si statutul politistului.
Tot datorita organizarii necorespunzatoare a timpului de lucru si a slabei instruiri cu privire la anumite riscuri profesionale, sunt si situatii care permit unor lucratori din cadrul formatiunilor de interventii speciale sa actioneze inclusiv in afara programului de lucru, pe post de recuperatori sau impun perceperarea unor taxe de protectie .
Rezultatele nesatisfacatoare obtinute in munca specifica la nivelul sistemului se datoreaza in primul rand lipsei manualelor de lucru pentru politisti (cu referire la ordinea publica, judiciaristi si politie rutiera) si jandarmi, acestea sunt suplinite de zeci si sute de dispozitii de lucru emise discretionar la nivelul tuturor esaloanelor.
In al doilea rand ineficienta muncii sistemului se datoreaza incercarilor nenumarate si neinspirate de a experimenta (dupa parerile unor farisei cu fantezii politiste), de-a lungul celor 30 de ani de tranzitie neterminata, tot felul de modele si sisteme de Ordine si Siguranta Publica (elvetian, italian, spaniol, german, francez, etc,) unele total incompatibile cu sisitemul de drept si social romanesc, dar de la care nici nu s-au preluat macar partile bune.
In al treilea rand neimplementarea voluntariatului public (Legea 195/2001), in sprijinul muncii de politie de catre cei cu responsabilitati in domeniu, din motive indoielnice si neonorante, in folosul muncii de ordine si siguranta publica, a condus de asemenea la nereusita si ineficienta precum si la impiedicarea dezvoltarii spiritului civic in Romania si la scaderea gradului de apreciere sau incredere in actul politienesc.
Trebuie subliniat ca influenta negativa majora asupra eficientei muncii, in Sistemul de Ordine si Siguranta Publica o are emiterea discretionara a normelor la nivelul tuturor structurilor (judetene, directiilor de linii, departamentelor, ministeriului) de cele mai multe ori fara a exista o fundamentare obiectiva, rationala si de fiecare data neavizate de C.S.A.T. sau/si de Parchetul General, ceea ce permite realizarea unor jocuri de interese nelegitime in sistemul de ordne publica si cel judiciar.
Astfel, din considerentele mentionate sistemul de reglementări interne, permite inclusiv emiterea de acte normative în scopul satisfacerii unor interese de grup sau individuale, dovedindu-se că, risipa de resurse, mediocritatea si contraperformanta reflectate in rezultate sunt oficializate şi întreţinute chiar cu contributia unor factori importanti de decizie din sistem.
Sistemul de reglementări, cu referire atat la nivelul superior cat si inferior, care asigura functionarea structurilor ce au competenta in domeniul Ordinii si Sigurantei Publice este incoerent, necorelat şi nesistematizat, contine imperfectiuni generatoare de conflicte de interese si de competenta precum si de interpretări echivoce în detrimentul bunului mers al activitatilor specifice şi al interesului public general.
„Fabulă sau istorie”-versuri Victor Hugo-traducere Romulus Vulpescu . Cam așa sunt ăștia ! Într-un limbaj mai decoltat aș putea spune că dacă încerci să-i inveti pe porci să cânte, sfârșești prin a enerva porcii!