Liderul PMP zicea ca pleaca. Lumea a inteles ca demisioneaza. Din partid si din tot ce vrea el. De fapt, Basescu si-a ridicat singur mingea la fileu, ca sa se bage in seama si sa mai abureasca natiunea cu insemnatatea lui, in fapt, iluzorie.
Pe cine mai intereseaza un Traian Basescu ajuns la cimitirul elefantilor? Partidul lui este mic, foarte mic, dar destul de mare ca sa umple un lift la Parlament. Omul si-o fi facut socoteala, initial, ca PMP ar putea fi virgula de dinaintea zecimalelor, o virgula de care oricine ar avea nevoie la vreo coalitie. Apoi, si-o fi dat seama ca lumea il priveste si-l trateaza cu rezerve, mai mult sau mai putin voalate. PNL nu e tentat de vreo oferta pemepista, cel putin in spatiul declaratiilor, USR nici atat. Ca a declarat ca s-a saturat sa fie hulit si injurat este una, desi functia lui de lider implica si scuipatii. Partidul lui este oricum injurat in corpore, la nevoie, numai cand vede lumea cine ii sta in mot. In realitate, capul familionului penal Basescu este plictisit si cam satul. El spune ca e de ajuns ca a bagat partidul in randurile PPE, in Parlament si, acum, e randul altora sa preia stafeta. Daca privesti mai atent, vezi ca, de fapt „animalul politic” este doborat de starea de bine care i-a inmuiat reflexele revansarde. Nu mai are dusmani importanti, nu mai are cui da replici golanesti si nici la ora 18 nu-i mai canta cucul pe toate canalele TV. Are sacii in caruta, indiferent ca si i-a urcat el sau altii. Asa ca preda sefia partidului, tra-la-la si iar asa, ca sa mai vocalizeze un pic in fata amatorilor de abureli. Ramane senator, iar la conducerea partidului va cauta sa-l mosteneasca unul care sa-i semene, unul ca el. Fereasca Dumnezeu!