Nu a spart geamuri, nu a furat flori din curtile vecinilor si nici nu a lasat satul natal in bezna. Cu toate acestea Gheorghe Zoicas a fost ceea ce batrani numesc “un drac impielitat”.

Ziua si nazbatia. Acesta era programul obisnuit al lui Gheorghe Zoicas, care recunoaste ca le-a mancat sufletul parintilor si bunicilor. Pe langa adultii care nu stiau cum sa-l mai potoleasca, de departe cea mai afectata de sotiile politicianului a fost sora mai mica a acestuia.

“Aveam vreo 11 ani cand mi-am impuscat sora, care avea doar patru ani la acea vreme, cu o << pusca>> incarcata cu fosfor.

Pe vremea mea nu erau jucarii ca acum. Pusca asta era de fapt o dracie fabricata dintr-o cheie mare de la un dulap, fosfor de la chibrit si un cui. Cu o seara inaite de accident, unchiul meu se jucase cu ea si o incarcase bine. Dimineata, cand bunica m-a rugat sa am grija de aia mica, m-am gandit sa o distrez pocnindu-i cu cheia respectiva.

Asa ca m-am asezat in fata ei si am impins cuiul cu putere. Din cauza incarcaturii, jucaria a pocnit foarte tare si tot fumul de la fosfor i-a intrat surorii mele in ochi. Au trebuit sa o duca imediat l-a spital”, ne-a povestit deputatul, precizand ca i-a lasat surorii lui o amintire pentru toata viata. “Din cauza acelui incident poarta si acum ochelari”, ne-a mai spus Zoicas cu regret.
Salvat de matusa
Imediat ce i-a trecut spaima, bunica a decis sa-i dea o lectie fratelui neglijent. “Mi-a dat o mama de bataie sora cu moartea. M-a dezbracat la piele si dai omor. Norocul meu a fost ca a venit matusa sa o ia la camp si asa am scapat din mana ei” si-a mai amintit parlamentarul. Asta nu l-a impiedicat insa sa-si “terorizeze” in continuare sora. “Trebuia sa am grija de ea, dar eu vroiam sa merg cu baietii la scaldat. Prin urmare, o urcam in roaba, din aia cu roata de fier, si o duceam asa pana la rau. O tineam in roaba in timp ce eu ma jucam cu ceilalti copii. In final, ca sa ma mai tempereze, tata a decis, cand eram prin clasa a VII-a, sa ma trimita la munca. A fost o alegere buna pentru ca veneam atat de obosit incat nu-mi mai ardea de prostii”.