Dupa ce Nicolae Ceausescu fu binemeritat impuscat, Romania s-a intors cu 180 de grade fata de Rusia, zice-se politic (aici inca persista mari dubii), dar in tot cazul economic. Dupa 25 de ani, avem cu ce sa le dam cu tifla rusilor: suntem in NATO, suntem in UE, dar in magazine gunoaiele chinezesti fac legea, iar fumatorii se bat pe tigarile de contrabanda venite din Ucraina!
Rusesti: ceasuri (chapeau), pendule (bune, de colectie, cu bataie monotona si grea), biciclete (Sputnik, da lectii si acum), aparate radio (exceptionale) , foto (foarte bune), zeci de ustensile de bucatarie (practice, fara moarte) de uz casnic (idem), motociclete cu atas (da, da), automobile, articole sportive, barci (si motoare de barci), camping, pescuit( sa nu uitam si vodcile), haine de iarna, viniluri de mare valoare cu muzica simfonica samd, au disparut din magazinele romanesti. Dupa ce, in prostia lor in forma continuata, si vegheati de tunarii vremii, politicienii romani au decis sa reduca la teorie schimburile comerciale cu Rusia. Ce am capatat in locul lor? In general, la nivelul perceptiei omului de rand, un rahat. In detaliu, piata abunda de chinezarii, asa, mai pentru Romania (chinezii fac si lucruri bune), adica niste gunoaie reciclate la a saptea spita si vandute ca inlocuitorii produselor mai sus enumerate. Rabdatoare, Uniunea Europeana a asteptat mai intai sa ne furam intre noi caciulile, etichetele de la caciuli, matreata si paduchii, sa praduim capacitati industriale pe nimic leu si, in principal, sa lasam mana moale ca sa dam economia pe mana unor baieti mai destepti. Dintre toate tarile din fostul bloc rasaritean care au intrat, economic, pe plantatia UE, Romania este singura care a negociat aderarea ca o prostituata flamanda, plouata si vanata de frig.
Tot inainte sa intram in UE, corporatistii au inundat piata romaneasca cu produse bune, a caror calitate a disparut total, brusc, post aderare (capitolele tigari sau electrocasnice sunt edificatoare). Asta a fost zaharelul. Urmat de inevitabila realitate. Expresia ”ieftin si bun” a disparut, la fel si garantia ca un obiect cumparat isi merita banii. La ora actuala, oferta din comertul romanesc se imparte in doua mari categorii: produse proaste (si foarte proaste), clasificate drept ”ieftine”, dar deloc ieftine raportat la salariul mediu, si produse de o calitate mai buna, dar care nici pe departe nu-si justifica pretul, inaccesibile romanului de rand. E normal ca un Ferrari cum are domnu Tiriac sa nu fie accesibil pulimii, dar anormal e ca o pereche de pantofi sa-ti gaureasca salariul. Anormal este ca si ce a mai ramas din industria usoara sa nu-si gaseasca loc pe piata autohtona, iar produse de calitate facute in Romania sa fie exportate sub branduri celebre, cu lucratori platiti mizerabil raportat la profitul comanditarilor. De fapt, care piata autohtona si a cui piata? Aceeasi marfa-mai peste tot, aceleasi preturi-mai peste tot. Pare cartel, nu piata libera. O pseudo-oferta, mediocru omogena, din care nu ai ce alege, eventual raul cel mai mic, daca ai noroc. Si tot numai in Romania, din fostele tari satelit ale URSS, te simti furat de la obraz odata ce intri in pravalie. Nu este relatia vanzator-client, ci un meci de genul ”care pe care”. Pe primul nu-l intereseazia decat sa cumpere cat mai ieftin si sa vanda cat mai scump, si nu lasa pretul nici cand cel de-al doilea ii arata buzunarele goale si-i ureaza faliment placut. Haiducii de la fisc completeaza acest tablou alcatuit in registru de cerc vicios.
Capra raioasa care nimic nu face
Revenind la relatiile cu Rusia, dincolo de faptul ca a evita o piata ca aceea, din partea unui vecin ca Romania, denota o nepricepere totala, liderii de la Bucuresti s-au intrecut (in ordinea numerelor de pe tricou fiind Traian Basescu) in declaratii belicoase sau patriotice, ambele inutile. Sau apropieri sino-dambovitene, evocate de V. Ponta. Guristii invoca scutul de la Deveselu, o tin langa, desi nu au catadicsit sa informeze norodul ca Romania nu are putere de decizie in cadrul acestui sistem, nu noi suntem la butoane, ci executanti ai unei eventuale comenzi ce vine din afara. Nu se stie cat de bine o duc nevestele vesele de la Deveselu, dar in zona se mai pot observa atelaje trase de magari. In Romania lui 2016, omul de rand are, culmea, nevoie de aceleasi dispretuite cacatisuri rusesti, dar care tin: un fierbator bun, o lanterna, un radio, un prelungitor, baterii, un tensiometru, caciula de iarna, o plapuma electrica. Si un ceas de mana, mecanic, care sa masoare cine se va strica primul si cine va trai mai mult.
